Brăila: Şi-au făcut culcuş sub cerul liber şi masă pe trotuar

Nu au casă, dorm în stradă şi au rămas şi fără cei cinci copii.

Doi brăileni trăiesc o poveste la graniţa dintre sălbăticie şi civilizaţie, o poveste cu file despinse din realitate, o poveste dureroasă pentru care se pare că nu există sfârşit. Copiii lor sunt care-ncotro.

De mai bine de doi ani, Violeta Streche şi Ion Videanu dorm sub cerul liber şi încearcă să-şi găsească alinarea în orice străin care le întinde o bucată de pâine. Au dormit o perioadă în curtea unei biserici din oraş, s-au aciuat şi într-un cimitir, au luat la rând băncile de pe bulevard şi acum dorm în scara unui bloc.

„Am dormit şi într-un WC, ce era să facem dacă ploua şi ningea. Simţeam cum îmi îngheaţă picioarele şi tot corpul. Suntem tare amărâţi, am găsit înţelegere o perioadă la o biserică dar părintele nu a putut să ne mai ţină acolo”, povesteşte cu lacrimi în ochi Violeta.

Cum au ajuns în stradă? Nici ei nu ştiu prea bine, nu îşi amintesc mare lucru. „Am stat o perioadă la o mătuşa de-a lui Ion, dar au venit propietarii şi ne-au dat afară. Mama a murit, tata a murit şi nu au avut ce să îmi lase”, ne spune răvăşită Violeta.

De cât frig a îndurat, foame şi durere, Violeta nu mai ştie nici măcar câţi ani are. „Câţi ani am? Păi cred că am...nu ştiu...sunt născută în 1971”, ne lămureşte femeia. Nici Ion nu ştie câţi ani are.

Se duce repede şi ne aduce dintr-o geantă un buletin învelit în mult ciolofan. Este actul lui de identitate, din care aflăm că are 40 de ani. „Eu am trei sau patru clase dar Ion nu are nicuna. Soţul meu a fost gropar, dar într-o zi a dat maşina peste el şi de atunci şi-a pierdut cunoştinţa”, ne mai spune femeia.  

Se spală cu dero în WC

Violeta şi Ion trăiesc din mila şi bunătatea oamenilor. Ea a încercat să-şi caute un loc de muncă însă nu a fost primită nicăieri iar el nu este apt de muncă. Aşa că nu au niciun fel de venit. „Mâncăm la cantină o dată pe zi şi mâncare trebuie să ne ajungă până a doua zi”, spune femeia.

Se spală în WC cu apă fierbinte primită de la „o doamnă”. „Pun dero în apă şi mă spăl. Acum mi-a dat o doamnă apă caldă, dar mă spăl de multe ori cu apă rece”, mai spune Violeta.
Violeta şi Ion au cinci copii împreună, cinci copii care sunt ori în plasament ori adoptaţi de familii. „Din când în când le mai duc o pungă de pufuleţi”, zice femeia.

Violeta cere doar o cămăruţă autorităţilor, cere “un bordei” – aşa cum îi spune ea. “Nu vrem palate, vream doar un bordei, unde să ne adăpostim, să mâncăm, să ne spălăm”.
Atunci când adorm au parte de singurele ore în care uită de frig, de foame, de durere, de umilinţă, de nesiguranţă.