Terapia prin muzică, tratament al unor boli nervoase. De ce afecţiuni putem scăpa cu ajutorul sunetelor - explicaţia specialiştilor

Terapia prin muzică îmbunătăţeşte starea de sănătate FOTO arhivă

Încă din timpuri biblice, muzica era folosită ca forţă vindecătoare, de exemplu când David a cântat la harpă pentru a-l scăpa pe regele Saul de un spirit malefic. Totodată, părintele medicinei cânta pentru pacienţii săi suferinzi, iar Aristotel spunea că muzica este o forţă care purifică sentimentele.

Terapia prin muzică, sau meloterapia, se încadrează în spectrul mai larg al terapiilor prin artă, din care mai fac parte terapia prin dans şi mişcare, cromoterapia sau terapia prin desen. În terapia prin muzică psihoterapeutul aplică trei variante de lucru şi anume pacientul să fie ascultător, compozitor sau interpret. Fiecare dintre variante poate duce la îmbunătăţirea stării de sănătate a celui implicat, cu condiţia ca procesul terapeutic să fie coordonat şi supravegheat de o persoană competentă.

“Muzica oferă un cadru de lucru foarte flexibil, iar specialistul îşi adaptează abordarea în funcţie de nevoile fiecărui pacient. Se poate lucra individual sau în grupuri mici, meloterapia putând fi folosita atât ca metodă complementară altor terapii, sau chiar de sine stătătoare. Metodă terapeutică ce utilizează limbajul nonverbal, terapia prin muzică se adresează unei palete largi de pacienţi, de la copii la bătrâni, de la persoane cu probleme psihice până la persoane cu diferite probleme motrice. Prin muzică se creează un mediu relaxant şi confortabil, cercetările demonstrând că muzica stimulează creierul să producă acele substanţe care ne fac să ne simţim bine, respectiv eliberarea dopaminei”, explică psihologul Eduard Bucureşteanu.

Deşi efectele benefice ale terapiei prin muzică sunt unanim acceptate, această terapie poate avea însă şi reacţii negative, dacă terapia nu este dirijată de un specialist. Astfel, dacă muzica nu este potrivită pacientului, se poate ajunge la suprasolicitare senzorială.

“Aş vrea să atrag atenţia că există o graniţă foarte fină de trecere de la beneficii la reacţii negative în ceea ce priveşte meloterapia. Dacă muzica nu este adecvată nevoilor sau vârstei pacientului, se poate ajunge la suprasolicitare senzorială şi implicit la efecte nedorite sau accentuare a simptomelor. Tocmai de aceea, insist ca procesul terapeutic să fie dirijat de o persoană bine instruită, care cunoşte mecanismul terapeutic al muzicii”, spune psihologul Eduard Bucureşteanu.