Originea surprinzătoare a expresiei „A nimerit orbul Brăila“. De ce greşesc cei mai mulţi români atunci când o folosesc
0Explicaţiile a numeroşi istorici şi lingvişti arată că expresia, deşi a intrat în folclor ca fiind legată de oraşul dunărean şi de teama nejustificată că drumul către un loc necunoscut ar putea fi imposibil, se referă în realitate la cu totul altceva.
Unele expresii în limba română se dovedesc atât de ciudate încât îi pun în mare încurcătură pe cei care încearcă să le desluşească sensul cu instrumente istorice sau lingvistice. Este şi cazul expresiei „a nimerit orbul Brăila”, care este folosită în special pentru a-i încuraja pe cei care şovăie să se ducă într-un loc necunoscut, de teamă că nu vor nimeri acolo, deşi la origine sensul era diferit.
Prima explicaţie istorică legată de originea expresiei face referire la perioada în care Brăila era considerat cel mai important port de la Dunărea maritimă (secolele XIV-XVII), fiind un punct esenţial al negustoriei dintre ţările din Orient (dar şi din bazinul mediteraneean) şi Europa Centrală.
Se pare că reţeaua de drumuri era destul de bine pusă la punct în perioada amintită (dar şi secolul al XVIII-lea). Există în acest sens mai ales raţiuni militare, dat fiind că Brăila era o importantă garnizoană turcească la frontiera dintre zonele de influenţă ale Imperiului Ţarist şi cele ale Imperiului Otoman.
De asemenea, sunt extrem de importante interesele comerciale majore din regiune. Negustorii aveau nevoie de drumuri bune să poată duce în portul Brăilei grânele Moldovei şi Munteniei, care ajungea apoi în Orient prin eficientul transport pe apă. În sens invers, mirodeniile şi mătăsurile Orientului plecau de la Brăila către întreaga Europă.
Din acest punct de vedere, expresia „a nimerit orbul Brăila” pare să fie complet justificată, însă există şi istorici (susţinuţi de lingvişti) care o contrazic flagrant, cu argumente cât se poate de serioase, argumentând că drumurile nu era chiar aşa de grozave în Valahia şi că, de fapt, corăbiile negustorilor ajungea lesne la Budapesta şi Viena (care erau legate de restul Europei cu drumuri infinit mai bune), deci nu era nevoie de Brăila ca punct de răscruce comercială.
Brăila e de fapt Braille?
Una dintre cele mai plauzibile explicaţii vine că la mijloc n-ar fi vorba de Brăila, ci de Louis Braille, cel care a inventat alfabetul tactil pentru orbi. Braille s-a născut la 4 ianuarie 1809, la Coupvray, un sătuc situat la 40 km de Paris. La vârsta de numai trei ani, în 1812, în urma unui accident produs în atelierul de pielărie al tatălui său, Louis Braille şi-a pierdut vederea. S-a dovedit de mic foarte inteligent şi dornic de învăţătură, astfel că, în anul 1825 a creat alfabetul care îi poartă şi astăzi numele.
Genialul alfabet este un sistem de scriere întrebuinţat de orbi. Literele sale sunt compuse din puncte ieşite în relief, care pot fi simţite cu ajutorul degetelor. Pentru a atinge un număr cât mai mare de caractere şi simboluri reprezentative, sistemul apelează la numeroase aranjamente ale celor 63 de combinaţii de puncte ale grupurilor fundamentale. Se pot reprezenta mult mai multe semne din diverse sisteme, cum ar fi cel matematic, logic, muzical etc.
Se pare că primele publicaţii în Braille se găseau la vânzare în Ţara Românească încă de prin 1850, iar nevăzătorii nimereau la librăria cu publicaţii în acest alfabet întrebând unde este Braille. Iar cum Brăila şi Braille sună destul de mult la pronunţie, „contaminarea” a fost iminentă.
Legenda care schimbă tot
Evident, peste toate acestea există şi o legendă care reintroduce Brăila în „jocul” istorico-lingvistic. Potrivit acesteia, totul a pornit de la drama unui copil orb, care s-a pierdut de părinţii lui în timpul unui atac al tâlharilor asupra diligenţei cu care călătoreau de la Brăila la Bucureşti. Confuz, băiatul a rătăcit zile în şir până a nimerit într-un sat de la malul Dunării, undeva în apropiere de Călăraşi.
Întrebând din om în om unde este Brăila, aceştia l-au îndrumat să meargă pe malul fluviului, tot înainte, pe direcţia de curgere a apei, iar în cele din urmă va nimeri negreşit la Brăila, căci până acolo nu mai era nicio altă aşezare pe omenească pe mal.
Vă mai recomandăm şi:
Originea surprinzătoare şi sensul nebănuit al expresiei „a umbla ca vodă prin lobodă“
Se încarcă comentariile...
