Brăila: O navă fără identitate rugineşte legată la chei
0
Vaporul, deşi încă funcţional, este ţintuit la mal fiindcă nu există doumente privind realizarea ei Nava cu aburi „Săbărelu”, aflată în proprietatea S.C. Drumuri şi Poduri S.A Brăila, stă legată la chei, nemaifiind pornită de mai bine de trei ani. Ultima dată, flacăra a fost aprinsă la cazane în anul 2006. De atunci, nimic nu a mai mişcat pistoanele.
De ani de zile, niciun ban nu a mai fost alocat acestei nave. Şi asta pentru că, efectiv, nava nu are identitate. Nu există documente care să ateste intrarea navei în posesia României, deşi aceasta este deja în proprietatea unei instituţii de la noi.
Aberant este că nava nu poate fi reabilitată sau exploatată. S-au făcut diligenţe pentru ca aceasta să intre în Patrimoniul Naţional, însă, tot din lipsa documentelor, acest lucru nu este posibil.
Motorina cu care sunt şterse maşinile este adusă de acasă de membri ai echipajului: „este adusă de mine şi de ajutorul meu, Gheorghe Ştefan. Pentru că dacă nu avem grijă de maşini, rugina se va instala iremediabil”, ne-a declarat şeful mecanic Iulian Pohârneţ, cel care are grijă de navă acum.
Nava nu a fost inclusă în Patrimoniul Tehnic deoarece lipsesc datele referitoare la intrarea ei în posesia României. În documetele rămase de la amiralul Horia Măcelariu, nava ar fi intrat în posesia României în anul 1916.
O navă „bijuterie”, dar fără identitate
„Atunci, „Catinca” şi „Bujorescu” (şalupe ale Marinei Române) au lovit de moarte navele austroungare aflate în rada portului Ruse. Monitorul Kukos a eşuat pe o limbă de nisip, în timp ce remorcherul «Stork», sub pavilion german, s-a scufundat, încercând să scape în apele mici de lângă Giurgiu”, scria în revista Marina Noastră, din august 1923.
Se ştie că, ulterior, nava „Stork” a fost rebotezată „Cantacuzino” şi inclusă în categoria capturilor din Primul Război Mondial.
O fotografie de epocă făcută la Giurgiu, lângă monitorul „Lahovary”, ne arată o siluetă ce seamănă- ca trasă la indigo- cu a actualei navei „Săbărelu”.
Pe motorul cu abur de tip compound (cu dublă expansiune) este o etichetă a firmei care a produs maşina: G.E.B.R. Weimann din Brandemburg. Seria a fost ştearsă dar ceea ce se ştie din Registrul Naval German, este că maşinile produse de această firmă, între anii 1898 şi 1912, au fost destinate unei singure comenzi, care cerea remorchere de 120 de cai putere necesare transportului naval pe Rin.
Piese de muzeu, încă în funcţiune
Pe navă sa află un generator electric acţionat de o maşină cu abur. Ansamblul a fost produs în anul 1906, la Dumbarton, în Anglia şi funcţionează perfect şi astăzi. Reflectorul de la bord nu a mai putut fi desfăcut şi curăţat de mai bine de 50 de ani. Dar becul din interior, produs de Philips, pe care scrie anul fabricaţiei, 1911, funcţionează şi astăzi.
Se încarcă comentariile...
