Brăila: Ion Volcu, basarabeanul care a scris primul dicţionar al presei brăilene
0
Şeful Secţiei Colecţii Speciale din cadrul Bibliotecii Judeţene „Panait Istrati” a fost şapte ani bibliograf la Bibioteca Academiei. A fost silit să lupte în armata sovietică, în condiţiile în care bunicii, patrioţi români, au fost deportaţi în Siberia.
Profil
Născut: 12 iunie 1972, Climăuţii de Jos, Orhei, Basarabia
Studii: Facultatea de Istorie şi Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti
Funcţia: bibliograf gr. I A, şef Birou „Colecţii Speciale. Fond Tradiţional” - Biblioteca Judeţeană „Panait Istrati” Brăila
Familie: căsătorit, un fiu
Născut pe malul Nistrului, într-un sat „cu români autentici”, cum îi place să spună, Ion Volcu a cunoscut regimul comunist sovietic, care i-a lăsat urme adânci în conştiinţă. Obligat, la doar 18 ani, să îmbrace haina sovietică şi să lupte pentru supravieţuire pe străzile Erevanului, Volcu a învăţat să scrie româneşte de pe cărţile trimise de mama lui. A câştigat apoi o bursă în România, a terminat două facultăţi la stat şi a fost profesor de istorie şi bibliograf la Biblioteca Academiei Române.
A ales Brăila în locul capitalei şi a scris primul „Dicţionar al presei brăilene”, după şapte ani de muncă asiduă.
În prezent, pasionatul istoric şi bibliotecar intenţionează să scoată de sub tipar o „Istorie a presei brăilene” în două volume, fiind, totodată, coautor la proiectul „Istoria presei româneşti”, coordonat de profesorul Marian Petcu, de la Universitatea Bucureşti.
În plus, lucrează la un „Catalog al cărţii vechi la Brăila”. Chiar şi aşa, tot îşi mai face timp pentru familie, ba uneori şi găteşte, şi o face cu multă pasiune şi migală.
„Pasiunea pentru istorie mi-a fost trezită în liceu, în 1989, pe vremea renaşterii naţionale din Basarabia”
Ion Volcu a văzut lumina zilei într-o familie de patrioţi români din Basarabia, fiind silit să înveţe să scrie cu litere chirilice, nu latine.
„Mama s-a născut în Regatul României, iar bunicii au fost deportaţi în Siberia, în anul 1945, pentru simplul motiv că se refugiaseră în 1940, la anexarea Basarabiei. Pasiunea pentru istorie mi-a fost trezită în liceu, în 1989, pe vremea renaşterii naţionale din Basarabia. Atunci am aflat adevărul despre drama Basarabiei, din 1812 încoace”, povesteşte bibliotecarul.
La 18 ani, Ion Volcu a fost forţat să intre în armată. Timp de doi ani – ani pierduţi, după propria afirmaţie –, a luptat pentru propria viaţă pe străzile Erevanului Armeniei şi a ajuns până în Ungaria şi Ucraina. „Armenii ne considerau trupe de ocupaţie, dar ce invadator eram eu, moldovean din Basarabia?! Mă rugam zilnic să scap cu viaţă, să mă intorc acasă”, spune Volcu.
Basarabeanul a învăţat grafia latină după cărţile trimise de mama lui în armată, iar în 1991 a intrat la Istorie, la Chişinău. După numai un an, a câştigat, prin concurs, una din cele două burse oferite de Universitatea Bucureşti studenţilor basarabeni. Aşa a ajuns la Bucureşti, unde a cunoscut-o pe brăileanca Elisabeta Pătraşcu. „Cinci ani am fost profesor de istorie, apoi bibliograf la Biblioteca Academiei Române, Secţia Periodice. E locul unde, în şapte ani, m-am format ca bibliotecar”, a adăugat autorul „Dicţionarului presei brăilene”.
Ce-i place
"Îmi place studiul, lectura, citesc tot ceea ce are legătură cu istoria. Imi place literatura clasică rusă, imi place să cercetez cărţile vechi româneşti, de unde să pot extrage informaţii legate de istoria neamului. Îmi place meseria pe care-o practic cu multă pasiune. În timpul liber îmi place să gătesc, şi atunci o fac cu multă pricepere".
Ce nu-i place
"Nu-mi place falsitatea, lipsa de cultură generală. Nu-mi place când oamenii nu sunt informaţi asupra unui fapt şi-l denaturează. Nu-mi plac trădările, mai ales când vin din partea cui nu te aştepţi. Nu-mi plac oamenii lipsiţi de maniere şi nu-mi plac oamenii care se ruşinează că sunt români".
Întrebări şi răspunsuri
De ce un „Dicţionar al presei brăilene”?
I. V. : "Am ales să public un „Dicţionar al presei brăilene” pentru a umple golul existent în domeniu. Sunt primul care aduce la cunoştinţa publicului un flux de informaţii inedite despre presa brăileană, de la 1839 până în 2007. Dicţionarul reprezintă un reper pentru toţi cei implicaţi în istoria presei, pentru studenţii la Jurnalism şi pentru jurnalişti. Am cercetat arhive şi biblioteci din ţară, timp de şapte ani, pentru a scoate la lumină titluri de periodice necunoscute publicului".
Cum vede un basarabean Brăila lui Panait Istrati?
I. V. : "Îmi place oraşul, arhitectura vechilor clădiri, oamenii. Mi-au plăcut încă de la început. Ataşamentul faţă de Brăila a venit prin intermediul soţiei, Elisabeta, născută Pătraşcu, profesoară la Liceul de Artă „Hariclea Darclee”. La Brăila au existat o mulţime de activităţi culturale care merită făcute cunoscute. Am publicat, spre exemplu, în „Analele Brăilei”, articole despre „Cercul Cultural şi Artistic Mihai Eminescu” şi despre cel intitulat „Principesa Ileana” ".
Se încarcă comentariile...
