Brăila: Vasile Toma, omul care a făcut mii de sandvich-uri
0
Acum cinci ani a pus pe picioare o afacere care, cel puţin până în prezent, i-a adus destule satisfacţii. S-a gândit că o bună treabă este aceea de a scuti părinţii de grija zilnică a pacheţelului pentru copii plecaţi la şcoală.
Profil
Născut:1 octombrie1961, Brăila
Studii: Facultatea de Drept Bucureşti
Profesie: Bucătar
Famile: Căsătorit , un copil
Fiind o fire independentă, şi-a încercat de mai multe norocul, cu tot felul de activităţi comerciale. Unele au reuşit, altele, după cum singur spune, au scârţâit din start. La un moment dat o „sclipire” l-a adus în postura de a deschide afacerea cu care se ocupă şi astăzi.
În sprijinul copiilor, dar şi al părinţilor
„După ce fata a plecat de acasă, pentru că a intrat la facultate la Bucureşti, am sesizat că nu mai avem grija pacheţelului. Până atunci, ori de câte ori mergeam la cumpărături aveam o problemă: trebuia să cumpărăm ceva de pachet. Scăpat deci de această grijă, mi-a venit ideea de a deschide undeva în vecinătatea unei şcoli un chioşc în care să vând sandvich-uri, pacheţelele pentru elevi, unde să ofer copiilor, în special, posibilitatea de a-şi cumpăra o gustare ieftină şi bună”, ne-a spus Vasile Toma.
Aşadar, împreună cu soţia, a deschis afacerea şi astăzi are două puncte de lucru. Unul la Liceul de Artă "Haricleea Darclee" şi unul în Grădina Mare, în vecinătatea Colegiului Economic "Ion Ghica".
„Principala problemă a fost aceea de a avea în permanenţă produse de bună calitate, la un preţ accesibil. Un elev este total dependent de veniturile părinţilor, aşa că fiecare bănuţ contează. Ca atare, am fost nevoit să mă orientez către varianta cea mai bună. Acum avem posibilitatea de a ne aproviziona mereu cu produse proaspete şi ieftine. În felul acesta oferim ceva de bună calitate copiilor fără să scuturăm buzunarele părinţilor”, ne-a mărturisit Vasile Toma.
O activitate simplă, pregătită matematic
Cele două puncte de desfacere ocupă mai tot timpul familiei Toma, pentru că trebuie spus aici că afacerea este una de familie.
„Asta este, nu mai scap de gura nevestei nici la muncă. Dar nici de meticulozitatea ei. Verifică totul până în cel mai mic amănunt atunci când ne aprovizionăm, astfel ca totul să fie în ordine. Vă daţi seama că ne-am asumat o mare răspundere, aceea de a oferi copiilor mâncare. Deci trebuie ca aceasta să îndeplinească la nivel maxim toate calităţile impuse de lege”, ne-a declarat interlocutorul.
I-a plăcut întotdeauna matematica şi crede că afacerile pot fi transpuse grafic, orice activitate cotidiană putând avea rezultantă într-o ecuaţie simplă.
„Aşa, spre exemplu, am putut stabili cu exactitate ce fel de produse ne trebuie, zilnic. Câte sanvich-uri trebuie să facem, ce sortimente sunt preferate într-o zi, ce sortimente sunt preferate în altă zi şi tot aşa. Iar sâmbăta şi duminica, cel puţin la punctul de la Grădina Mare, sortimentele preferate sunt cu totul altele ”, a mai spus Vasile Toma.
Întrebări şi răspunsuri
Vă pare rău că nu aţi ales altă activitate?
V.T. "Nu. Singurul lucru pe care-l regret cel puţin deocamdată este acela că nu avem de unde alege o gamă mai mare de produse. Aş vrea ca în pauza de masă care durează chiar 20 de minute să le pot oferi elevilor din ambele locaţii nu doar sandvişuri, ci şi produse tradiţionale, o tocăniţă, o varză cu carne, mâncare gătită cum este numită generic pe la noi".
Când vă luaţi concediu?
V.T. "Noi nu avem concedii, avem vacanţe odată cu elevii. Iar atunci, îmi iau soţia, ne urcăm în maşină şi plecăm unde vedem cu ochii. Uite aşa de câţiva ani am văzut toată ţara şi o mare parte din Europa".
Ce-i place?
Călătoriile. Să meargă mereu în alte locuri, să cunoască alţi oameni. Îi place muzica de bună calitate. Are tot ce se poate numi muzică de la Deep Purple şi Led Zeppelin până la Biello Dukme şi Cieslaw Niemen.
Îi place să se întâlnească şi să se distreze cu prietenii săi.
Ce nu-i place?
Faptul că mulţi tineri din ziua de astăzi preferă obscenităţile. Adoptă drept idoli indivizi din lumea interlopă. Nu-i plac maneliştii nu doar ca stil muzical ci şi ca stil de viaţă. Nu-i place să piardă timpul inutil aşa că atunci când are o problemă caută soluţii, nu lametări.