Brăila: Maria Trandafir - Pune oamenii mai presus de orice
0
A început să lucreze la Ambulanţă pe 1 septembrie 1982. Acolo şi-a descoperit adevărata vocaţie, aceea de a lupta cu suferinţa oamenilor.
Profil
Născută 5.05.1951
Studii Şcoala postliceala de asistenţi medicali
Profesie pensionar, reangajat
Familie căsătorită, o fată
Până nu demult era încă salariată la Serviciul de Ambulanţă. A venit însă vârsta de pensionare şi odată cu petrecerea de rămas-bun, Maria Trandafir credea că va sta liniştită acasă. Numai că nu a fost aşa.
”Am stat cât am stat acasă, dar la un moment dat am simţit că parcă mă trăgea ceva înapoi, nu puteam sta o zi măcăr fără să trec să-mi văd colegele. Poate nu vă vine să credeţi dar îmi părea rău că ele pleacă în misiune şi eu nu. Nu îmi mai găseam utilitatea”, spune Maria.
Aşa se face că atunci când penuria de cadre de specialitate şi-a spus cuvântul şi i s-a oferit un post de asistentă la Cabinetul Medical din comuna Măraşu, Maria Trandafir a plecat, la capătul judeţului, convinsă că, acolo, oamenii au nevoie de ea.
“M-am instalat deja în comună şi sunt foarte mulţumită. Sunt din nou alături de oameni gata să-i ajut la durere. Iar experienţa acumulată într-un mediu critic cu este cel de la ambulanţă, nu putea decât să-mi fie de folos”, povesteşte Maria.
Uneori, facerea de bine implică şi riscuri
A avut parte şi de evenimente plăcute şi de momente critice din care credea că o nu o să mai scape teafără. “Abia ce începusem lucrul, şi mă duceam să fac un antibiotic unui copil în Vidin. Pe vremea aceea, dinainte de 1989, copii aflaţi în tratament la domiciului erau trataţi de personalul de la salvare, din şase în şase ore, fără discuţii. Am intrat deci în scara blocului mi-am făcut datoria şi când să ies, m-a acostat un individ care mi-a spus hotărât că se însoară cu mine. Vreo două, trei zile!”, îşi aminteşte Maria.
“Am reuşit să-l fac să meargă unde era maşina oprită şi acolo, am dat alarma. Bineînţeles că individul a rupt-o la fugă şi nu şi-a mai făcut simţită prezenţa, în cartier. Oricum, oamenii legii au fost informaţi şi au ţinut zile în şir sub supraveghere zona. Dar nu s-a mai întâmplat nimic”, continuă ea.
Rămâne satisfacţia datoriei împlinite
A parcurs sute de mii de kilometri cu salvarea. “La dus, alături de şofer, la întors, aplecată asupra omului aflat în nevoie. Am adus pe lume copii, dar am şi rostit o rugăciune la căpătâiul celor pentru care orice efort s-a dovedit a fi zadarnic. De fiecare dată, însă am ştiut că am făcut tot ceea ce era de făcut pentru salvarea unei vieţi“, ni s-a destăinuit Maria Trandafir.
Întrebări şi răspunsuri
Aţi simţit vreodată că sunteţi împiedicată să vă faceţi meseria?
M.T.: "Da. Fac aici referire la acea decizie care nu o pot clasifica, prin care asistenţii medicali nu au voie să de a niciun medicament bolnavilor fără acordul medicului. Este vorba de acele medicamente pe care orice om le poate lua din farmacie şi pe care culmea, noi, asistenţii, le avem în cabinet, dar nu avem voie să le dăm".
Va veni şi momentul când veţi spune stop. Când ?
M.T,: "Când mi-or sta picioarele. Nu pot lăsa oamenii în suferinţă să treacă pe lângă mine. Viaţa este frumoasă şi merită trăită, aşa că orice ai face pentru păstrarea ei este bine şi frumos".
Ce-i place
Gospodăria, gătitul, prăjiturile ei sunt la mare apreciere şi acum, când mai face o vizită, la Serviciul de Ambulanţă. Îi place să primească musafiri, să aibă mereu pe cei dragi prin preajmă. Îi place să vadă răsăritul de soare, în curte, la ţară.
Ce nu-i place
Să piardă timpul în faţa televizorului, nu-i suportă pe microbişti dar nici pe manelişti! Nu suportă indiferenţa, nu poate înţelege cum oamenii trec nepăsători pe lângă semenii aflaţi în suferinţă. Nu-i plac gospodinele care se laudă că ştiu să gătească şi în realitate , o fac de parcă ar avea două mâini stângi.
Se încarcă comentariile...
