Sănătatea brăileană în comă: „Pansăm răni cu mănuşi cumpărate de noi!”

Dezvăluiri şocante: Spitalul nu mai are bani de consumabile, iar pacienţii sunt trimişi să îşi cumpere singuri tratamentul. Din cauza managementului dezastruos, Spitalul Judeţean de Urgenţă a ajuns în comă, sunt de părere protestatarii. Pe fondul reducerilor salariale şi al tăierii sporurilor, asistenţii au „explodat".

Actul medical se face la Judeţean doar datorită bunăvoinţei angajaţilor.

„Nu este posibil ca un spital să nu aibă nimic în saloane. Aducem de acasă tot ce se poate aduce, nu sunt medicamente, nu avem mănuşi chirurgicale, le cerem oamenilor să vină cu tratamentele de acasă", ne-a spus asistentul Sorin Bănică, de la Chirurgie Plastică.

Ca nişte deţinuţi

Oamenii povestesc că au ajuns la salarii mai mici decât acelea de la începuturile carierei.

„Muncim şi facem actul medical de performaţă în astfel de condiţii, dar suntem trataţi ca nişte deţinuţi. Pentru că, dacă vă aduceţi aminte, înainte de 1989, cei care aveau sub cinci ani condamnare, executau pedeapsa la locul de muncă şi luau numai 50% din salariu, aşa cum primim noi acum", a adăugat, supărat, Sorin Bănică.

Asistenţii sunt nemulţumiţi şi de faptul că au venit în ţară cu experienţă acumulată în Occident şi au ajuns bătaia de joc a autorităţilor.

„Ne vin periodic controale de la Consiliul Judeţean, tot felul de fătuci şi de experţi în nimic, care îşi dau cu presupusul asupra muncii noastre. Sunt atât de nepregătiţi că habar nu au de lege, care spun că la schimbul de noapte cadrele au între intervenţii «stare de veghe»! Decât să fiu la cheremul unor astfel de persoane, prefer să plec din nou în străinătate", ne-a spus Marian Petre.

La 35 de ani, Marian Petre este unul dintre asistenţii care, în 2007, s-a întors din Italia, să muncească acasă, să pună în aplicare experienţa acumulată în străinătate. Şi Petrică Antohe este într-o situaţie asemănătoare: „Am fost apreciat de medicii britanici cu care am lucrat. Am revenit în Brăila pentru că este acasă. Dar aici aprecierile se fac prin tăieri de salarii şi de sporuri".

Salarii de mizerie: de 600 de lei

„Plecăm acasă cu nici 600 de lei. Mai bine stăm acasă. Acum, parcă ar fi spitalul nostru. Am ajuns şi aşa să muncim câte un asistent la 20 de paturi pe tură. Să nu mire pe nimeni dacă se mai întâmplă un caz Giuleşti", ne-a declarat şi Petrică Antohi, unul dintre asistenţii nemulţumiţi de la Chirugie.