Braila: Radiţa Lascu, ţesătoarea care păstrează vie tradiţia

Braila: Radiţa Lascu, ţesătoarea care păstrează vie tradiţia

 Uitate în lăzile de zestre ale bunicilor, borangicul, lâna, bumbacul, inul, cânepa ori şfoara prind acum contur în mâinile iscusite ale ţesătoarei Centrului de Creaţie, Rădiţa Lascu.

Din nişte ghemotoace uitate prin cotloanele întunecate se transformă în ştergare unicate, chindee deosebite, marame pline de istorie sau feţe de masă tradiţionale. Rădiţa Lascu pune pasiune în fiecare lucru pe care îl face şi se consideră o norocoasă pentru că Dumnezu i-a permis să facă ceea ce îi place.

Iubeşte tot ce creează, obiectele ei prin viaţă, au o poveste şi chiar un nume. Îşi aminteşte amuzată de primele produse pe care le-a făcut. „Au fost nişte ştergare în stil ardelenesc, aşa am învăţat la curs de la meşterul popular Rodica Ispas. Dar într-o zi doamna director Maria Puşcaciu ne-a adus-o la atelier pe tanti Aneta Roadevin, meşter popular cu atestat. Când a văzut tanti că lucrăm în stilul ardelenesc a început să arunce cât colo cu toată munculiţa noastră”, povesteşte zâmbind Rădiţa.

Neînţelegând prea bine ce vrea de fapt tanti Aneta la acel moment, Rădiţa se uita plină de uimire cum munca ei zbura prin atelier. „Au urmat aproximativ 20 de minute în care ne-a arătat câte ceva din zona noastră etnografică. Ea a încercat de fapt să ne facă să lucrăm în stiulul nostru şi nu al altora. Tot ce ştim acum îi datorăm lui tanti Aneta”, spune Rădiţa înceţoşindui-se ochii pentru că tanti Aneta Roadevin nu mai este printre noi.

Pentru că aveau ştergare mai frumuoase, Timişoara nu le-a mai dat fire

Pentru a cunoaşte îndeaproape zona etnografică a Brăilei, Rădiţa Lascu nu s-a lăsat până nu a epuizat toate cărţile de specialitate de la bilioteca publică. „În orice târg mergem noi frapăm, stilul brăilean este suav, delicat şi plin de şarm”, punctează Rădiţa.

Din mâinile ei ies numai produse autentice, însă a atras nu doar cuvinte de laudă ci şi antipatii. Furnizorul de fire de la Timişoara a refuzat să le mai dea material. „Am fost să comandăm fire şi le-am arătat un pliant cu produse făcute de noi. Nedumiriţi au început să ne întrebe ce designeri avem. Le-am spus că noi creem singure. Din acel moment Timişoara nu ne-a mai furnizat fire. Poate din gelozie, pentru că ei au motivat că nu mai aveau acel fir, însă la târguri îi  întâlnim şi îl au”, spune Rădiţa.

A lucrat ştergare pentru Ierusalim

Rădiţa Lascu a lucrat alături de colega ei Steluţa Iancu cinci ştergare pentru o biserică din Ierusalim. „Încercăm să aducem imaginea Brăilei în tot ceea ce facem, spre exemplu am făcut preşuri pe care am ţesut bărci, plaja, balta iar şalurile întruchipează Dunărea, valurile, solzii. Poşetele au pietre de Dunăre încorporate în împletitura torţei iar brâul simbolizează Dunărea”, explică ţesătoarea. Fiecare produs mustşte de tradiţie brăileană.

De la strungărie în atelierul de ţesătorie

Da, asta a făcut Rădiţa Lascu. Fără nicio legătură între cele două meserii, nevoită să o ia de la capăt, nevoită să găsească un nou început pentru ea şi familia ei. „De fapt eu am avut două începuturi, cursul natural al vieţii, cel când am fost nevoită să merg să muncesc şi să-mi abandonz studiile. La 18 ani eram deja strungar în Progresul. Timp de zece ani asta am făcut, strungărie, până într-o zi când s-a terminat tot”, îşi aminteşte Rădiţa frecându-şi mâinile.

Într-o zi copilul ei a venit de la şcoală cu o veste ce avea să-i schimbe viaţa. „Mi-a spus că a auzit de un proiect Phare, nişte cursuri care se fac la Centrul de Creaţie”, spune ţesătoare. La început a fost evadare, apoi patimă şi pasiune. Aşa a ajuns ţesătoarea Centrului de Creaţie. Acum numai este elevă la cursuri ci a ajuns să predea ea altora şi pentru asta îi mulţumeşte directorului Centrului de Creaţie, Maria Puşcaciu, care a dat un alt sens vieţii ei.

Profil

Născută. 29 februarie, 1968, Brăila
Profesie. ţesătoare
Familie. căsătorită, un băiat de 17 ani

ce-i place

„Îmi place să citesc. Acum citesc pentru a doua oară. Chiar şi atunci când sunt obosită, nu pot să adorm fără să lecturez câteva rânduri. De asemenea, ador să ascult muzică. de Vivaldi bântuie tot timpul în casa mea ca să mă însoţească în tot ceea ce fac”.

ce nu-i placce

Rădiţa detestă clipa când află că cineva desconsideră munca în care tu investeşti pasiune: „Acest lucru mă supără cel mai tare, mă demoralizează. Este cumplit să afli că ceva pentru care tu pui suflet, reprezintă un nimic pentru altcineva”.

Întrebări şi răspunsuri

Care este cel mai special produs lucrat?

R. L. „Am făcut o faţă de masă din borangic românesc. Am lucrat la ea aproape o lună de zile, iar anul trecut, la târgul Rustica din Bucureşti mi-a foat cumprărată de o italiancă din Bolonia. Nu a contat preţul pentru ea, se vedea că îi place mult, simţea valoarea şi munca. Mie mi-a părut rău că s-a dat pentru că era copilul meu”.

Preţul produselor reflecă munca?

R. L. „Sincer nu. Preţul nu reprezintă munca şi nici creativitatea. Dar trebuie să se vândă şi să ne adaptăm meandrelor concretului, în care nu doar noi, ci cu toţii trăim. Preţul nu reflectă produsul, însă ceea ce vă pot spune sigur este că produsul reflectă starea mea de spirit”.