Brăila:Emilian Micu Profesorul care a pus bazele revistei „Evrika”

Brăila:Emilian Micu Profesorul care a pus bazele revistei „Evrika”

Şi-a dorit dintotdeauna să vină în sprijinul elevilor, aşa că a conceput numeroase exerciţii şi probleme de fizică. A dorit să facă o revistă de fizică încă din anii 1970, dar abia după 1990 şi-a putut îndeplini visul

profil
Născut: 15 aprilie 1940 în Tecuci, judeţul Galaţi
Studii: Facultatea de Matematică Fizică
Ocupaţie: Profesor, editor revistă de fizică
Familie: căsătorit, un copil

Singura revistă care oferă spre rezolvare exerciţii şi probleme de fizică dintre cele mai diverse este tipărită la Brăila, se numeşte Evrika şi este cunoscută în toată ţara. Debutul acestei reviste, acum aproape 20 de ani a fost, se poate spune că a fost fulminant.
„Prima apariţie a revistei a avut un tiraj fantastic, de 20.000 de exemplare. A fost tipărită pe hârtie de ziar, cu nişte eforturi considerabile la vremea aceea. Ulterior tirajul a fost reglat în funcţie de cerere. La ora actuală apar în jur de 3.000 de exemplare pe lună, toate sunt distribuite la abonaţi. ”, ne-a declarat, încântat,  profesorul Micu.

Mai cunoscut în ţară decât în Brăila

Numai că profesorul Micu are un of pe suflet. Deşi Brăila a fost ani de-a rândul cap de afiş în ceea ce priveşte olimpicii la fizică, la ora actuală, un singur liceu din municipiu este abonat la revistă.
„Doar la Colegiul Naţional Nicolae Bălcescu sunt lucrate exerciţiile din Evrika. Din păcate, interesul pentru fizică a dispărut, pentru că nu mai este obiect de studiu la bacalaureat sau la admiterea la facultate. Personal, consider că acest lucru este o mare greşeală, pentru că fizica este la baza fenomenelor studiate în toate facultăţile de inginerie. Ce fel de inginer este acela care nu cunoaşte fizică? Dar, mă bucur că revista are prieteni de marcă în centre universitare precum Timişoara, Braşov, Bucureşti, Cluj şi Iaşi”, ne-a mai spus Emilian Micu.

Concurs naţional preluat chiar de minister

În anul 2010, revista „Evrika” va împlini frumoasa vârstă de 20 de ani.
„Va fi un eveniment marcat aşa cum se cuvine. Concursul Naţional de Fizică Evrika, a cărui organizare a fost preluată de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, se va desfăşura odată cu aniversarea revistei, fireşte, la Brăila. Şi-au anunţat de pe acum prezenţa foşti elevi, care au participat la primele ediţii ale concursului şi acum sunt profesori, unii chiar universitari, de la Braşov şi Timişoara. Faptul că ministerul a preluat organizarea concursului arată clar interesul, dar şi respectul de care se bucură revista pe plan naţional.”, ne-a mărturisit profesorul Micu.
„Anul 2010 va fi plin de încercări – mai spune dascălul de fizică -  pentru că odată cu revista împlinesc şi eu 70 de ani, iar în vară urmează marile emoţii: fata mea termină liceul, aşa că voi fi alături de ea, cu emoţii cu tot, în examenele ce urmează, bacalaureatul şi admiterea la facultate.”, ni s-a destăinut profesorul editor.

Ce-i place
Să ducă până la capăt ceea ce începe să facă. Urmează în acest sens sfatul tatălui său care de mic l-a învăţat că nu se merită să te apuci de ceva ce nu o să termini niciodată. Îi plac excursiile. Când prinde timp liber, îşi ia familia şi pleacă la drum.

Ce nu-i place
Vorba lungă. Nu-i place să piardă timpul cu oamenii care discută orice fără să spună însă nimic. Nu-i plac acei oameni care aflaţi în funcţii de conducere, trenează treaba, lălăindu-se. Şi mai presus de orice, ca filozofie de viaţă nu-i place, bineînţeles, treaba începută şi neterminată.

Întrebări şi răspunsuri
La ce a trebuit să renunţaţi ca să vedeţi revista pe piaţă?
E.M. „La multe. În  primul rând la o bucată serioasă din pensie. Ca să pot realiza revista a trebuit să renunţ la dirigenţie şi am avut chiar program redus la jumătate. Au fost multe zile de muncă asiduă şi nopţi de nesomn, dar acum privind în urmă, de ce să nu o recunosc, sunt mândru că nu m-am dat bătut.”

Cum a privit familia munca aceasta la revistă?
E.M. „Cred că fără sprijinul direct al soţiei nu aş fi reuşit să fac nimic. Soţia nu numai că mi-a respectat pasiunea, pe care o şi împărtăşeşte de altfel, dar a ştiut să fie permanent alături de mine. Nimic nu ar fi fost posibil fără armonia care domneşte în familia noastră”.