Portret: Richard Otto Guminschi este cel mai în vârstă brăilean înscris la biblioteca publică

Sufletul Clubului Seniorilor de la Biblioteca Judeţeană „Panait Istrati" Brăila (BJPI), Otto se mândreşte cu obârşia sa bucovineană. A cunoscut lagărele de muncă silnică sovietice, unde a ajuns dintr-o eroare a armatei „eliberatoare" din Răsărit.

Richard Otto Guminschi, inginer zootehnist pensionar, trăieşte, de 65 de ani, de când a fost luat cu sila din şcoală şi dus în URSS, drama dezrădăcinării. Este veteranul împătimiţilor de lectură, de la Biblioteca Judeţeană „Panait Istrati". Nelipsit de la Clubul Seniorilor, Otto Guminschi a citit mii de cărţi.

S-a născut român, din tată polonez şi mamă nemţoaică, în Cernăuţi, perla Bucovinei de Nord. Tatăl său, Guidi Guminschi, a fost angajat la CFR, la fel şi bunicul, şi erau mai tot timpul mutaţi prin diverse gări. Când să se nască Otto, familia Guminschi era la Dărmăneşti.

„Mama s-a hotărât să meargă în Cernăuţi, unde erau surorile ei, Emilie şi Johanna. Acolo m-am născut. Ea mi-a ales numele Otto, iar un unchi de-al meu mi-a spus Richard. Am învăţat la şcoală românească, tata era polonez catolic, iar mama nemţoaică luterană. În Cernăuţi, însă, oamenii de toate etniile şi limbile se înţelegeau de minune", îşi aminteşte polonezul cu inimă de român.

O tinereţe zbuciumată

În casa familiei Guminschi se vorbea germana, însă funcţionarii statului, cum era şi cazul lui Guidi - şeful de gară -, trebuiau să ştie româna, ucraineana, dar şi limba oficială a Imperiului Austriac, germana.

Când tatăl său a fost mutat în Gara Pantelimon, împreună cu familia, Otto s-a înscris la Liceul „Sf. Gheorghe" din Bucureşti, pe care l-a absolvit în anul 1943.

Război fiind, a fost luat în armată, devenind, ulterior, elev al Şcolii de Ofiţeri de Infanterie din Câmpulung Muscel. Românii luptau, deja, contra nemţilor, iar Otto, cetăţean român de etnie polonă, credea că va ajunge pe front, în Apus.

„Stăteam în şcoală, când a venit ordinul ca noi, cei de origine germană, să fim predaţi ruşilor. Am fost cinci elevi în şcoală şi ne-au dus ruşii cu un camion, până la Piteşti, apoi la Ploieşti. Adunaseră ruşii acolo toată populaţia germană din Banat, mai puţin copiii, pentru că aveau nevoie de mână de lucru", povesteşte Richard Otto Guminschi.

La doar 20 de ani, bucovineanul avea să fie răpit de lângă colegi şi familie şi dus într-un lagăr de muncă forţată, în Munţii Urali. A apucat să-şi anunţe familia, prin intermediul unei cărţi poştale trimise din Bacău, în momentul în care „trenul morţii" a oprit în gară. A trebuit să scrie un mesaj aproape codificat, pentru că autorităţile verificau corespondenţa. „Plec undeva, departe", le-a spus Otto, deşi ştia că-l aşteaptă Gulagul sovietic.

Pe drum, toţi cei din vagonul de marfă, unde se afla şi polonezul, s-au molipsit de febră tifoidă. Jumătate au murit. Dumnezeu i-a purtat de grijă şi, după peripeţii, foame şi frig, Guminschi a ajuns acasă, la Andrăşeşti, unde tatăl său era şef de gară.

Ce-i place

"Îmi place tot ceea ce este legat de artă, îmi place muzica bună - muzica de petrecere, dar şi muzica clasică. În general, ascult orice gen de muzică, mai puţin manele. Îmi place mult lectura, de aceea sunt nelipsit de la biblioteca publică. Îmi place să ascult, dimineaţa, emisiuni la radio".

Ce nu-i place

"N-aş putea spune că sunt lucruri care să nu-mi placă în mod special. Mă mâhneşte, însă, faptul că, deşi m-am născut în România, la Cernăuţi, în frumoasa Bucovină de Nord, totuşi, în actele mele de identitate scrie că sunt născut în URSS. Or, eu mă consider român, nu sovietic".

Întrebări şi răspunsuri

Regretaţi tinereţea zbuciumată pe care aţi trăit-o?

R.O.G.: „Nu, nici măcar o clipă. Au fost momente în care nici nu mai simţeam durerea, în Urali. Am avut, însă, de-a face şi cu oameni de treabă, nemţi şi polonezi. Chiar şi printre gardienii ruşi erau oameni miloşi, cumsecade".

Aţi fi vrut să alegeţi profesia tatălui şi bunicului, aceea de funcţionar CFR?

R.O.G: „Nu a fost să fie. Am urmat o altă carieră. Am fost inginer zootehnist şi am fost repartizat în Raionul Călmăţui, unde am cunoscut-o pe cea care avea să-mi devină tovarăş de viaţă. M-am pensionat în anul 1985, după ce am fost şef de fermă la Avicola Brăila".

Profil

Născut: 4 octombrie 1924, Cernăuţi, Bucovina de Nord.

Studii: Facultatea de Zootehnie.

Ocupaţie: Inginer pensionar.

Familie: Văduv, are un băiat şi două nepoate.