PORTRET: Valentin Zamfir i-a învăţat pe nemţi să facă podul american

După terminarea Liceului de Marină Comercială s-a îndreptat spre Şcoala de Subofiţeri, arma Geniu, având o motivare cât se poate de simplă: „La Geniu sunt destule elemente de marină".

A lucrat o lungă perioadă de timp în cadrul Batalionul Nave - Treceri Fluviale, în rândul marinarilor în kaki - cum li s-a spus pe bună dreptate la un moment dat.

„Geniul este o armă complexă care cuprinde mai multe specialităţi. De la deminări, la amenajarea de poduri de trecere, de la lucrări în teren, la poduri de pontoane, toate sunt specialităţi ale acestei arme", ne-a spus plt. adjutant Valentin Zamfir.

Patru misiuni externe

În Bosnia, a avut parte de misiuni deosebit de complexe şi dure, „în care gloanţele şuierau la oră fixă pe deasupra capului".

„În anii 1996-1997 am fost în misiuni chiar la Sarajevo. Zilnic ne potriveam ceasurile după focul luneştilor aflaţi pe dealurile care flanchează oraşul. Deoarece mari porţiuni din teritoriu erau izolate am avut de montat în această ţară poduri care să refacă circulaţia între diferitele puncte izolate. Este vorba de poduri gen Mabey Johnson de fabricaţie americană. În scurt timp am devenit experţi în montarea acestor poduri" , ne-a povestit plutonierul.

Ca urmare a experienţei acumulate în cea de-a doua misiune în Bosnia a fost inclus în rândul instructorilor care urmau să-i înveţe pe unii dintre aliaţi cum se montează acest tip de pod.

„Am avut în grupa mea 20 de militari germani şi 20 de militari italieni pe care i-am învăţat tot ceea ce ştiam. La rândul lor aceştia au devenit instructori pentru trupele proprii, în materie de utilizare a podurilor Mabey Johnson", ne-a declarat militarul.

La luptă în Irak

Este veteran al fronturilor din Orient, deoarece a participat în două rânduri la misiuni desfăşurate în Irak.

„La Al Hillal am fost comandantul grupei de cercetare şi mecanic conductor de Transportor Amfibiu Blindat de Cercetare. Am participat la numeroase misiuni de patrulare, unde am fost întâmpinaţi cu foc, mai ales în zonele de autostradă. Din fericire, niciun militar din grupa mea nu a fost rănit", ne-a mărturisit, cu mândrie, adjutantul Zamfir.

Focuri imprecise

„A nu se înţelege că în Irak numai anumite misiuni sunt grele. Când eram în misiune la Thalil am ocupat funcţia de administrator al taberei române din cadrul bazei militare. Pot să vă spun că dacă în patrulare era linişte multe zile la rând, în tabără cam zilnic aveam parte de împuşcături, focuri răzleţe, imprecise dar care induceau o stare de nelinişte şi nesiguranţă", a ţinut să evidenţieze climatul în care se poartă o misiune de luptă în exterior, plutonierul adjutant Valentin Zamfir.

Ce-i place

Este un pescar împătimit şi cum prinde un moment liber fuge pe malul Dunării, unde aruncă undiţa în apă. Este un mare amator de sport atât pe micul ecran cât şi pe trenurile de fotbal sau de tenis de câmp. În concedii fuge deopotrivă la mare şi la munte pentru că amândouă sunt la fel de frumoase şi de aducătoare de sănătate.

Ce nu-i place

Nu suportă spanacul şi nu vrea să-l vadă în faţa ochilor. Dar nu suportă nici minciuna, nici şiretlicurile. Detestă lipsa de bun simţ. Nu suportă mitocănia şi ipocrizia care tind să ne sufoce efectiv viaţa. Nu-i place prostia care, inexplicabil, se împleteşte minunat cu aroganţa.

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI

Cât curaj îţi trebuie pentru a participa la o misiune de luptă?

„Nu ştiu cât curaj îţi trebuie dar ştiu că un om care spune, sub gloanţe, că nu se teme, minte! Curajul nu este egal cu lipsa instinctului de conservare. Cine pierde acest instinct este o primejdie de moarte pentru camarazi. Echipa trebuie pentru a stăpâni momentele critice”.

Care a fost cea mai frumoasă misiune?

„Deja sunt două misiuni pe care le consider cele mai frumoase. Din ultima abia am venit. Este vorba de tabăra de instrucţie de la Soveja. Cealaltă a fost în iarnă la Diham. De ce au fost frumoase? Pentru că acum sunt însoţit de fiul meu care a îmbrăţişat cariera militară”.

PROFIL

Născut 16 mai 1967, Târgu Bujor- Galaţi
Studii: Şcoala Militară Cernica - Bucureşti
Ocupaţie: subofiţer
Familie: căsătorit, un copil