Oameni care fac cinste Brăilei: Mircea Constanda, avocatul epigramist

Proaspăt decan, avocatul a scos al şaptelea volum de epigrame. De mai bine de 20 de ani, Constanda îi face pe brăileni să se prăpădească de râs, iar acum dă dovadă şi de spirit de iniţiativă.

Profil

Născut: 10 martie 1953, Luciu, judeţul Buzău.
Studii: Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti, şef de an.
Ocupaţie: Decan al Baroului de Avocaţi Brăila.
Familie: căsătorit, doi copii

Ce-i place

Marea mea pasiune este pescuitul, care mă relaxează după o zi istovitoare de muncă. Îmi place poezia şi muzica lentă, „silenţioasă". Îmi place să cânt la chitară. Îmi plac oamenii de caracter, corectitudinea şi adevărul. Este şi motivul pentru care am ales să fiu magistrat, iar apoi jurist.

Ce nu-i place

Detest duplicitatea unora, mediocritatea, detest minciuna şi prefăcătoria. Nu suport făţărnicia. Prin umor, am încercat să mă iau „la trântă" cu prefăcuţii, dar viaţa mi-a scos o mulţime de astfel de specimene în cale. Nu suport, de asemenea, „lupii îmbrăcaţi în piei de oaie".

Întrebări şi răspunsuri:

Cum se împacă juristul Mircea Constanda cu epigramistul Mircea Constanda?
M.S.: „Se împacă excelent, ţinând cont de realităţile actuale. Ceea ce se întâmplă astăzi merită să fie imortalizat în epigramă, cu atât mai mult din domeniul juridic, care este atât de vast. Mai mult de jumătate din epigramele mele tratează subiecte şi personaje din justiţie".
Care sunt personajele preferate de dumneavoastră, în calitate de epigramist consacrat?
M.S.: „Pe primul loc se află soacra. Trebuie să vă spun însă că soacră-mea, care n-are simţul umorului, m-a ascultat o singură dată şi s-a supărat. Nu i-am mai citit niciodată epigrame. Despre soacră, ca şi personaj de epigramă, se poate spune multe şi se poate scrie şi mai multe".

Fondator al Uniunii Epigramiştilor din România, fost procuror, avocatul Mircea Constanda este omul care a reuşit să împace meseria de jurist cu pasiunea pentru epigramă, transformându-i pe semenii cu care intră în contact în personaje imortalizate în catrene. Magistraţi, împricinaţi, dar şi soacre mereu nemulţumite, sunt personajele preferate ale lui Mircea Constanda. De mai bine de două decenii, face „haz de necaz" şi-i altoieşte blând pe toţi, indiferent de condiţie socială.
Proaspăt decan al Baroului de Avocaţi Brăila, juristul-epigramist „cu un ochi plânge şi cu altul râde". „Prin umor, ne redăm, de fapt, tristeţile, realitatea crudă prin care trecem", spunea Constanda. Că e aşa, o dovedesc titlurile unora din cele şapte volume de epigrame pe care le-a publicat: „Şi magistraţii râd" (Ed. Quercus, 1995), „Zâmbetul lacrimii" (Ed. Ex Libris, 2004), „Şi magistraţii plâng" (Ed. Ex Libris, 2007).

„Bunicul era chiabur"

Mircea Constanda însuşi se identifică adesea cu un catren la care ţine foarte mult: „Când procuror/Când avocat/Când scriitor/Când înjurat".
Este originar dintr-o familie înstărită din Luciu, judeţul Buzău (bunicul era „chiabur"). Copil fiind, a trebuit să o ia „de la zero", împreună cu părinţii şi să trăiască drama dezrădăcinării, deoarece comuniştii i-au aruncat pe drumuri. „Ne-au confiscat pământul, casa şi toate lucrurile, astfel că am plecat la Brăila, la rude. Am pierdut totul. Tata era contabil, însă a trebuit să se angajeze ca muncitor necalificat la CFR. Comunismul este cel mai rău lucru care s-a putut întâmpla omenirii", ne-a spus decanul Baroului Brăila.
Mircea Constanda a urmat Liceul „Panait Cerna", apoi Facultatea de Drept, pe care a absolvit-o cu media generală 9,78 (a fost şef de an). A fost numit procuror la Parchetul Făurei în anul 1982, iar trei ani mai târziu s-a transferat la Brăila. Soţia epigramistului, Liliana Constanda, este, de asemenea, jurist, iar fiul student la Drept.
„Am părăsit Parchetul în anul 1991, împreună cu soţia mea şi cu procurorii Aurică Avram, Marcel Sâmpetru şi Gheorghe Velea, din cauza conducătorilor îndoctrinaţi, care rămăseseră tot comunişti. Nu am fost turnător, ca alţii, la Securitate", ne-a spus Constanda.
Este avocat din anul 1992, fiind ales în Consiliul Baroului trei legislaturi la rând. Anul acesta, în aprilie, a fost ales decan al Baroului. Constanda s-a apucat de epigramă în anul 1987, la îndemnul unui alt mare epigramist, Păun Condruţ. I-au trebuit, potrivit propriilor afirmaţii, doi ani până să pătrundă tainele acestui gen literar.
În anul 2007, a primit Diploma de Merit din partea Uniunii Epigramiştilor din România, „pentru aportul excepţional adus la promovarea epigramei româneşti".
În calitate de decan, a iniţiat acţiuni menite să uşureze munca juriştilor, fiind un bun gospodar. Totodată, face tot ce-i stă în putinţă pentru ca avocaţii să fie percepuţi în mod pozitiv de către comunitate. Nu în ultimul rând, Mircea Constanda a armonizat relaţiile dintre avocaţi, îndemnându-i pe aceştia să fie deschişi oricăror solicitări venite din partea reprezentanţilor mass-media.