Stiri din Braila

Au fost evacuaţi din casă şi au construit în faţa blocului o baracă dintr-un dulap vechi

Domnica Moldoveanu împreună cu două dintre fetele ei, băiatul, concubina acestuia şi cei trei copii trăiesc de câteva săptămâni la limita subzistenţei, fără apă, fără lumină şi fără speranţe. Unul dintre copii are doar opt luni.

Opt suflete, între care şi trei copii, trăiesc de trei săptămâni un coşmar ce pare să nu aibă final. Locuiesc într-o baracă insalubră în faţa blocului din care au fost evacuaţi pentru că nu au avut bani să plătească chiria.

Şifonierul vechi s-a transformat acum într-o baracă ce-i adăposteşte pe opt dintre membrii familiei Moldoveanu. „Nu am avut bani să plătesc chiria, am datorii de peste 2.000 de lei. Au venit şi m-au evacuat. Şi-a făcut un vecin milă de mine şi mi-a facut dintr-un şifonier un fel de baracă", spune, cu ochii în lacrimi, Domnica Moldoveanu, de 58 de ani.

Cum cobori vadul pe Împăratul Traian, în partea stângă, pe Ancorei, se înalţă câteva blocuri ale Direcţiei Serviciilor Publice. Acolo îşi duc traiul zeci de familii sărace.

Treci de haita de câini, ocoleşti blocul şi dai peste un morman de gunoaie şi buruieni în mijlocul cărora se iveşte o alee îngustă. La capătul aleii zăreşti baraca familiei Moldoveanu, în faţa căreia stă pe un scaunel o fetiţă cu ochii mari, căprui.

„Vreau doar un cort sau o baracă"

Aici sunt cei trei copii ai Adrianei Andrei, concubina lui Andrei Moloveanu. Marian este cel mai mare. Are cinci ani. Sora lui, Iuliana, are doar trei anişori. Domnica Moldoveanu, cea care îi creşte pe micuţi, ne-a spus că micuţii nu merg la grădiniţă.

Dacă o întrebi pe Iuliana, ea îţi spune: „Merg la grădiniţă şi mă joc cu copiii". Cel de-al treilea copil, Andrei Ciprian, are doar opt luni. Micuţul, care gângureşte şi începe să râdă când cineva îi întinde mâna, se află în mare pericol.

Cei trei copii mănâncă când apucă, dorm la grămadă îmbrăcaţi de iarnă, iar ziua păzezc baraca împreună cu pisoiul şi câinele. Adriana, mama copiilor, cât şi concubinul acesteia, nu muncesc nicăieri. Nici Domnica Moldoveanu numai poate munci.

„Aş vrea să pot munci dar nu am unde. Am muncit şi pe la scări de bloc, am spălat covoare, am făcut curăţenie la cucoane. Dar acum numai pot şi nici nu mai am unde", mai spune Domnica, frecându-şi mâinile de frig.

În preajma sfintelor sărbători de Crăciun, Domnica aşteaptă o minune. „Vreau doar un cort sau o baracă ca să nu ne mai plouă", se roagă femeia.