Marcel Micu a ales profesia de salvator de vieţi

Marcel Micu

În 1993 a fost luat în armată. A fost repartizat la Pompieri. S-a gândit că va pierde un an cu stagiul militar, dar apoi şi-a descoperit vocaţia: aceea de a salva vieţi

În anul 1994 în luna aprilie a fost lăsat la vatră cu gradul de caporal, de la Pompieri. A continuat să stea cu ochii pe avizierul Grupului de Pompieri până când s-au afişat posturile disponibile de militari angajaţi cu contract. Aşa se face că la 1 iunie 1994 a reintrat pe porţile unităţii, ca salariat.

„În perioada în care am efectuat stagiul militar am avut ocazia să cunosc feţele neştiute ale suferinţei. Am participat la stingerea unor incendii în urma cărora oamenii au rămas fără adăpost. După ce am terminat treaba, lichidând focul, de fiecare dată am privit cu ochii şi am simţit cu inima deznădejdea celor care au rămas fără acoperiş desupra capului", se destăinuie plutonierul Marcel Micu.

Marcat de suferinţa semenilor

De altfel, după cum singur recunoaşte, experienţele trăite în perioada stagiului militar l-au determinat să devină pompier profesionist.
„În perioada stagiului militar mi-am dat seama că meseria de pompier va dăinui cât lumea. Cum experienţa dobândită în timpul intervenţiilor m-a călit, iar lupta cu secundele pentru salvarea vieţilor şi a bunurilor oamenilor mi s-a părut a fi cel mai nobil scop în viaţă, am decis să rămân în armată, ca pompier profesionist. Oricâtă experienţă ai acumula însă şi oricât de dur ai fi nu poţi să nu fii marcat de suferinţa semenilor", ne-a declarat pompierul.

În luptă cu iarna

„Pentru că este iarnă, îmi aduc bine aminte de o intevenţie deosebit de grea din anul 2003, intervenţie petrecută chiar în ajunul Crăciunului. Pe un frig de crăpau pietrele a fost anunţat un incendiu în cartierul Radu Negru. În ciuda căldurii emanate de acoprişul care ardea cu flacără deschisă, apa lansată de noi îngheţa aproape instantaneu pe pereţii casei. Aşa că la un moment dat a trebuit să spargem cu topoarele gheaţa formată pe acoperişul încă intact. Acesta risca să se prăbuşească sub greutatea noastră şi gheţii", ne-a mai spus plutonierul Micu.

Din anul 2005 a devenit subofiţer în cadrul grupei SMURD. „Am urmat specializarea la Galaţi, ca paramedic, şi nu-mi pare rău de alegerea făcută. Din 2005 până în prezent am avut ocazia să particip la mai multe acţiuni de descarcerare şi evacuare a unor persoane care au suferit grave traumatisme fizice în urma unor accidente. Aici am realizat că valoarea unei singure secunde este cât se poate de variabilă. O clipită poate părea cât un secol, atunci când aceasta face diferenţa între viaţă şi moarte", a conchis Marcel Micu.

Întrebări şi răspunsuri

Cum se împacă familia cu serviciul?

M.M.: Cândva, soţia mi-a reproşat că stă cu sufletul la gât atunci când sunt în misiune. Că îi este teamă ca în vâltoarea evenimentelor să nu mi se întâmple mie vreun accident. I-am adus aminte atunci că am fost pompier încă înainte de a ne căsători, aşa că ar face bine să nu uite ce a ales.

Cum este să munceşti sub presiunea secundelor?

M.M.: Nu trebuie să te laşi doborât. Primul lucru pe care-l faci atunci când iei contact cu un caz este acela de a delimita clar atribuţiunile fiecăruia. Nu trebuie ca doi oameni să se ocupe de acelaşi lucru. Iar când priorităţile au fost determinate, timpul se comprimă, în folosul celui aflat în suferinţă.

Ce-i place?

Pescuitul. Paradoxal, dar existenţa sa a fost legată de apă. Şi tot lângă apă se relaxează. Vara, merge cu familia şi prietenii, cu cortul pe malul Dunării. Pescuieşte şi-şi încarcă bateriile pentru o lungă perioadă de timp.

Ce nu-i place?

Presa de proastă calitate. Este sătul de scandalurile pe care le vede la televizor şi atunci schimbă canalul, în speranţa găsirii unui program relaxant. Consideră că este prea multă discuţie lipsită de substanţă. Pentru că în lupta cu viaţa a învăţat să preţiască momentul, nu-i place să piardă timpul , nici măcar atunci când este liber.

Născut: 10 mai 1973 în Brăila
Studii: Liceale, Bacalaureat
Ocupaţie: paramedic SMURD
Familie: căsătorit, un copil