Mădălina Dănilă cântă dumnezeieşte la pian/Vedeţi aici prestaţia tinerei de la un concurs internaţional
0
Nelipsită de la evenimentele culturale ale Brăilei, Mădălina iubeşte negrul şi albul clapelor de pian. Admisă prima la Facultatea de Muzică, tânăra are în palmares o mulţime de premii
Profil
Născută: 02 aprilie 1990, Brăila
Studii: Anul I, Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, Facultatea de Interpretare Muzicală, secţia Pian
Ocupaţie: Studentă
Familie: Singură la părinţi
Iubeşte pianul, iar pianul o iubeşte pe ea. Încă dinainte de a face liniuţe sau bastonaşe, Mădălina Dănilă a descoperit notele muzicale. Cu ochii aţintiţi spre pian, pe când nici nu ştia literele alfabetului, Mădălina descoperea puritatea, stilul şi eleganţa acestuia.
De-a lungul timpului, Mădălina a participat la peste 30 de concursuri naţionale şi internaţionale şi a obţinut tot atâtea premii. În prezent, studentă în anul I la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, Facultatea de Interpretare Muzicală, secţia Pian, la clasa prof. univ. dr. Sandu Sandrin, Mădălina Dănilă are marele dar de a scoate din clapele pianului cel mai bogat şi colorat buchet de sunete şi caractere.
Pianista Brăilei a intrat la facultate cu media 9.52, fiind prima pe lista celor admişi.
"Examenul s-a întins pe doua săptămâni. Au fost trei probe la pian şi trei la teorie", îşi aminteşte tânăra.
Anul trecut, Mădălina a fost admisă prin concurs, în Fundaţia "Remember Enescu" şi de asemenea este membru al Fundaţiei "Calderon" a Reginei Ana, iar Radio România Cultural şi-a inaugurat seria de emisiuni "Muzicieni de azi, muzicienii de maine" cu un recital de-al Mădălinei.
A cântat la Ankara
Mădălina Dănilă a început să studieze pianul la patru ani, dintr-o întâmplare, moştenind-o, poate, pe străbunica ei. "Atunci am auzit pentru prima dată armoniile produse de un pian. Eram în vizită la o prietenă de familie", ne spune brăileanca.
De atunci, şi-a rugat mama încontinuu să o înveţe să cânte la pian. Pentru a o linişti, mama i-a cumpărat o orgă electronică. Dacă la început mama Mădălinei nu a vrut să creadă că fata ei va lua drumul muzicii, acum este convinsă că aceasta îi este vocaţia.
Primele audiţii le-a susţinut la vârsta de şase ani, iar din clasa a VI-a a început să studieze pianul cu prof. Galina Cojocari. Doi ani mai târziu, mergea la Bucureşti să studieze alături de prof. Marcela Nistor.
"Profesorii Galina Cojocari, Marcela Nistor, Sandu Sandrin, Şerban Dimitrie Soreanu şi Steluţa Radu sunt maeştrii care m-au învăţat şi mă învaţă ce lume minunată ascunde sunetele pianului", conchide tânăra artistă a Brăilei.
Mădălina Dănilă a participat la cursurile "Master classes pour piano", organizate de pianista franceză Lea-Jeanne Adam-Litzler, fondatoarea Conservatorului din Geneva. De asemenea, a susţinut audiţii pe scena teatrului "Polatli" din Ankara, la "Institutul Francez" şi în aula Muzeului Naţional "George Enescu" din Bucureşti.
Întrebări şi răspunsuri
Ce planuri de viitor ai?
"În viitorul apropiat am fost invitată să cânt în cadrul zilei aniversare a catedrei de pian din U.N.M.B. Sunt singura persoană care a fost selectată din anul I. În vară îmi doresc să particip la cât mai multe concursuri internaţionale. Pentru viitorul mai indepartat îmi doresc acelaşi lucru, să cânt cât mai mult, şi, desigur, îmi doresc şi o carieră universitară".
Dacă ar fi să îţi pui o dorinţă, care ar fi aceea?
"Îmi doresc foarte mult să cânt alături de o orchestră simfonică brăileană. Acesta pot spune că este un vis de al meu. În aceeaşi măsură pot să vă spun că îmi doresc să cânt pe o scenă brăileană cu maestrul Sandu Sandrin".
Ce-i place
"În primul rând îmi place să ascult multă muzică, clasică şi jazz. Ador să citesc, să mă plimb în natură. O mare pasiune a mea este să scriu în funcţie de inspiraţie. Cel mai mult îmi place însă gustul succesului în ceea ce fac, să fiu apreciată pentru muzica şi interpretarea mea".
Ce nu-i place
"Nu îmi plac frivolitatea, minciuna şi persoanele false. De asemenea, pentru că mă consider o învingătoare, îmi displace să-mi propun un lucru şi să nu reuşesc să-l realizez; deci detest eşecul. Nu-mi place să nu fiu apreciată pentru ceea ce fac şi nu-mi place să realizez că înaintez în vârstă, deşi este un lucru absolut normal".
Se încarcă comentariile...
