Mădălin Lungu - eroul care are amintiri din Afganistan

Este o fire disciplinată aşa spune că viaţa cazonă i se potriveşte ca o mănuşă. A participat la două misiuni în teatrele de război şi chiar a fost rănit în Afganistan.

Anul acesta a participat la cea de-a doua misiune în teatrele de conflict. După misiunea efectuată în 2008 în Irak, în cadrul Batalionului 265 de Poliţie Militară, Mădălin Lungu era considerat un veteran printre colegii dislocaţi în Afganistan la Zabul. Viaţa militarului a luat însă o altă turnură în ziua de 7 aprilie a anului 2009.

Un dispozitiv artizanal a adus jale între militari

„Efectuam o misiune de patrulare pe autostrada A1 dintre Kandahar şi Kabul. Ştiind că pe acest traseu se întâmplă multe atacuri, eram înarmaţi până în dinţi, cu degetul pe trăgaci şi cu glonţ pe ţeavă. Cu toată atenţia zecilor de ochi care scrutau şoseaua şi împrejurimile, nu am reuşit să identifică moviliţa care a semănat moarte printre noi. Eram patru echipaje în maşini Humvee, şi ne aflam la 20 de kilometri nord de Qualat o zonă unde talibanii încă au o puternică influenţă. Primul Humvee a trecut, dar al doilea a explodat", îşi aduce aminte caporalul Mădălin Lungu.

Vocea îi tremură uşor. Face o pauză de câteva secunde, semn că amintirile sunt încă puternice, după care începe, parcă, să dea glas gândurilor: „Din acel moment s-a rupt filmul şi pentru mine a început o a doua viaţă. Iniţial am fost transportat la baza militară Lagman, unde este un spital extraordinar de bine dotat. Am fost stabilizat şi atunci când medicii au decis, am fost transportat pe calea aerului direct la Spitalul militar din Rammstein- Germania", ne-a povestit militarul.

Încercam telepatic să-mi liniştesc soţia

„Ridicat în aer de elicopterul de salvare-evacuare auzeam doar vocile medicilor americani care se mişcau pe lângă noi şi în ciuda faptului că îmi era foarte frig simţeam o căldură puternică pe piciorul drept care fusese lovit de schije. Frigul venea de la cantitatea mare de sânge pierdut. Nu ştiu de ce simţeam touşi căldură la nivelul piciorului", ne-a povestit Mădălin Lungu. Acum este în unitate şi chiar dacă ştie că pericolul a trecut retrăieşte frecvent emoţiile acelui moment.

Interlocutorul ne-a mai povestit: „Totodată recunosc , nu aveam în cap decât două lucruri: nevasta şi arma. Mai întâi soţia de acasă. Îmi închipuiam ce supărată va fi pe mine. Încercam să o împac în gând transmiţându-i telepatic ca voi scăpa. Al doilea gând era arma, cum ziceam. Întrebam unde îmi este pistolul mitralieră, dar nimeni nu răspundea", ne-a mai spus, de astă dată cu umor, caporalul.

Întrebări şi răspunsuri

Cum ai fost primit acasă?

"Ca un erou. M-a uimit cât de mult au suferit colegii alături de mine. Tot timpul cât am stat în Germania am fost în legătură cu unitatea şi cu familia. Şi de ce-mi era teamă nu am scăpat. Nu vă spun ce ciorbă de limbă mi-a făcut soţia. Dar am făcut-o eu să tacă. I-am spus că dacă mă mai ceartă plec imediat în altă misiune".

Şi dacă veţi fi solicitat veţi mai pleca?

"Sunt militar şi mă comport ca atare. Dacă sunt chemat plec în secunda doi. Mi-am ales această meserie, o fac cu plăcere. Soţia, familia ştiu ce meseria am. De la 1 decembrie intru în corpul subofiţerilor iar în prisma noilor responsabilităţi mă aştept la o nouă solicitare".

Ce-i place

Vânătoarea şi pescuitul. Numai că prietenii se cam codesc să meargă cu el la vânătoare pentru că doboară cam tot ce ia în cătare. Îi place fotbalul, să joace nu să-l privească. Din păcate mai are ceva timp până va putea intra din nou pe teren pentru că medicii i-au interzis să se apropie de minge un an de zile.

Ce nu-i place

Proştii, mincinoşii şi laşii. Consideră că un om nu trebuie să fie inconştient să se arunce în necunoscut cu capul înainte. Dar de la autoconservare la teamă este cale lungă, iar laşitatea este la un capăt de drum şi este abjectă.

Profil

Născut: 10 iunie 1979, Bacău
Studii: Liceale, Bacalaureat
Ocupaţie: Caporal Poliţia Militară - Garnizoana Brăila
Familie: Căsătorit, doi copii