„La noi la Brăila, la Tanti Elvira...”/ Află de aici unde erau bordelurile de altădată

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Zecile de hanuri şi hoteluri, bulevardele, străzile din Centrul Vechi erau preferatele celor câtorva sute de prostituate, câte avea, la un moment dat, Brăila interbelică. Despre frumuseţea Chirei Chiralina sau bordelurile preferate ale banditului Terente, a auzit toată lumea. Cel mai important oraş-port al României Mari, Brăila a fost vestită şi pentru „damele de companie" care-şi făceau veacul prin Hotelurile Regal, Bristol,

CITIŢI ŞI:
Prostituţia, aşa cum era pe vremea felinarelor roşii

Marketing de Centură: Ca să nu-şi piardă clienţii, prostituatele dau jos TVA-ul

În Portul Brăilei - Marsilia României de odinioară - sutele de vapoare care acostau la mal în fiecare an găseau de toate, că gemeau magaziile de cereale. Până să-şi termine hamalii treaba, marinarii umpleau cârciumile şi „casele de rendez-vous" de pe Unirii, Cuza sau strada Neagră, mergând exact în locurile pe care brăilenii, oameni cu frică de Dumnezeu, le ocoleau, ca să nu dea exemplu rău tinerilor.

image

Numai că prostituatele de atunci nici nu se pot compara cu bietele "fetiţe" care tremură de frig acum pe Şoseaua de Centură sau pe Şoseaua dig Brăila-Galaţi.

image

„În special străzile din vecinătatea Portului, erau cunoscute ca având cele mai multe case de toleranţă în perioada interbelică. Nu exista o lege a prostituţiei, dar fenomenul era tolerat. Autorităţile depuneau eforturi ca să limiteze acest obicei, iar poliţia avea evidenţe stricte cu prostituatele din oraş", ne-a precizat şeful Arhivelor Naţionale Brăila, Giani Oltianu.

image

Oraşul interbelic: „La noi la Brăila, la Tanti Elvira..."

La Arhive, se află singura condică întocmită de poliţiştii de la Moravuri, în anii '30, cu pozele femeilor de moravuri uşoare. „Paşa", „Sonia", „Chiva" sau „Rozmănica" - sunt doar câteva din „numele de scenă" folosite de prostituatele care, în anii 1936-1937, bântuiau prin casele de toleranţă.

image

Dacă în 1900 erau circa 100 de prostituate în evidenţele Serviciului Sanitar al Primăriei Brăila, în anii de după Primul Război Mondial puteau fi numărate cu sutele. Cele mai multe dame de consumaţie veneau din Basarabia sau Dobrogea, erau analfabete şi erau folosite de Prefectura Poliţiei ca şi informatoare, spun specialiştii.

image

„Majoritatea nu aveau studii, ceea ce reiese şi din registrul Prefecturii Poliţiei Oraşului Brăila, singurul păstrat în instituţia noastră. Exista fotografia fiecărei prostituate, date despre familie şi unde anume se află în acel moment. Interesant este faptul că erau trecute şi poreclele, precum şi starea sănătăţii fiecăreia", ne-a precizat şeful Arhivelor, Giani Oltianu.

Paraschiva Izatov, de exemplu, de 21 de ani, originară din Vâlcov, Tulcea, de naţionalitate rusă, era cunoscută sub porecla de „Paşa". La „profesiune", poliţiştii scriau când „liberă", când „prostituată".

image

Pozele erau cât se poate de „comerciale" şi nici prin gând nu-ţi trecea că fata din fotografie practică „cea mai veche meserie din lume" şi mai e şi analfabetă. Alte „dame" veneau din Cetatea Albă, Tighina, Măcin sau Ismail, din Ialomiţa şi Bucureşti. Prea puţine erau brăilence (din Islaz, de exemplu) sau căsătorite.

Preoţii protestau

image

„Eram copil când mama, Dumnezeu s-o odihnească, îmi spunea să ocolesc anumite străzi sau case, despre care se ştia că sunt «case de rendez-vous». Bordeluri au fost şi prin anii '50-'60, pe Bulevardul Carol, unde sunt acum blocuri, sau aproape de Regala, unde era atunci o sifonărie. Toată lumea ştia, deşi erau interzise. Au fost şi pe Dorobanţi, la case, sau la Podul Brăiliţei", ne-a spus Biţa Dragomir, pensionară de pe B-dul Independenţei.

image

Ceea ce a fost în perioada comunistă nu se poate compara, însă, cu „raiul prostituatelor" de acum 70-80 de ani. La un moment dat, preoţii, susţinuţi de enoriaşi, au început să trimită scrisori de protest către Primărie, ca să interzică cutare sau cutare casă de „moravuri uşoare", răsărită în mahalaua lor, pe motiv că „strică tineretul".

image

Proprietarii de bordeluri, însă, mai bine zis „proprietarele", închiriau câte o casă, apoi o transformau în bordel şi nu se prea sinchiseau, câtă vreme plăteau impozite şi mergeau, regulat, cu fetele, la medicul oraşului.

"La noi la Brăila, la tanti Elvira, uşor se câştigă lira, deschizi buzunarul şi dai miarul...Aşa-i la noi la Brăila..."

Cârciuma "La tanti Elvira" era chiar în port şi a fost rasă de pe faţa pământului. Fetele matroanei Elvira nu aveau condicuţă, lucrau "la urgenţă", iar bordelul devenise un cuib al destrăbălării, unde se ascundeau tâlharii Brăilei.

Strada Roşie, Neagră se numesc şi acum aşa. Pe strada Roşie, se spune, erau cele mai urâte femei, motiv pentru care felinarele rămâneau aprinse toată noaptea, iar pe strada Neagră se stingeau repede, "decuseară", fiindcă femeile erau "grase şi roşii în obraji". Liniştea nopţii era spartă doar de "chiotele muşteriilor".

Se mai spune că tanti Elvira primea clienţi dintre cei mai "săraci", fetele îi serveau, însă aceia care nu plăteau erau pocniţi, la ieşire, cu ţucalul plin, de nu le mai trebuia, altădată, să se zgârcească şi să nu mai scoată miarul din buzunar.

Brăila



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite