Inginerul transformat în agent de asigurare

Mihail Romeo Amza, spune că ingineria te poate ajuta în multe domenii

În vâltoarea schimbărilor, a dat planşeta de proiectare pe dosarul de asigurator. Consideră că meseria pe care o are la bază l-a ajutat enorm în noua carieră. Profil: născut la 01 iulie 1956 în BrăilaStudii: Facultatea de Mecanică - BraşovOcupaţia: Inspector asigurăriFamilie: căsătorit, un copil

A lucrat mulţi ani în cercetare, fiind angrenat în execuţia unor proiecte de anvergură naţională. Pentru calităţile sale, a fost selectat să lucreze la „Experimentare", unul din cele mai grele compartimente din cadrul Centrului de Cercetare pentru Utilaje de Construcţii, actualul Ceprorex.

„A fost o muncă dificilă, dar plăcută. De altfel, activitatea specialistului în experimentare se împarte în două: pe teren şi la planşetă. Nu întodeauna ceea ce se vede bine în desen este şi bun din puct de vedere al utilizatorului", ne-a spus ing. Romeo Amza.

Cum este omul căruia nu-i place să lase treaba spusă sau făcută pe jumătate, ne-a dat explicaţiile cuvenite. „Ca să exemplific, proiectanţii făceau, să zicem, un excavator. Pe coala de calc arăta excelent. În practică, vedeai că accesul la unele componente vitale, cum erau instalaţiile hidraulice, se făcea greu sau trebuia să demontezi jumătate din echipamente ca să ajungi la un servomotor sau un drossel. Aici interveneam eu şi modificam proiectul", ni s-a destăinuit inginerul.

Ingineria ca mod de a gândi

A participat la elaborarea şi punerea în fabricaţie a numeroase utilaje, unele chiar unicate în fosta Europă de est.
„Cel mai complex utilaj la care am lucrat efectiv a fost Sistemul de Frezat şi Betonat Canale de Irigaţii. Erau în fapt patru maşini care intrau pe o lucrare brută, făcută de dragline, şi scoteau lucrare finită într-o singură trecere, un canal de irigaţii complet funcţional. Din păcate, deşi exista un plan naţional de îmbunătăţiri funciare, aceste utilaje au ajuns numai la export, în Irak şi Siria", îşi aminteşte Romeo Amza.

Paradoxal, s-a renunţat la aceste utilaje pentru că erau prea rapide! Făceau 2,5 kilometri de canal de irigaţii pe zi, astfel că aveau nevoie de o fabrică de beton şi o coloană de 80 de autobetoniere ca să poată funcţiona la capacitate maximă.
„Nu a fost singura lucrare de mare anvergură la care am participat. După cum veneau sarcinile, trebuia să te adaptezi, astfel că pentru o perioadă, cât am lucrat la proiectele navale, a trebuit să învăţ tot ce se putea în materie de hidraulică. Aceasta este ingineria în sine. Nu doar o meserie, ci şi un mod de a gândi, mai sintetic, mai matematic, dacă se poate spune aşa", susţine inginerul.

„Indiferent unde am activat, am aplicat în practică ideea că o şcoală, indiferent care ar fi aceasta, te învaţă înainte de toate, unde şi cum să cauţi informaţia de care ai nevoie", a conchis inginerul.

De ce aţi renunţat la inginerie?

M.R.A. „Nu am renunţat. Din păcate cercetare nu prea se mai face, aşa că a trebuit să mă adaptez vremurilor. Din 2004 sunt inspector de asigurări la ARDAF. Am realizat că este nevoie de cunoştinţe tehnice temenice pentru a face într-adevăr o treabă bună. Sunt atâtea probleme de ordin pur tehnic, că numai un specialist le poate face faţă."

Ce le recomandaţi tinerilor?

M.R.A.: „Să nu uite ce meserie au. Şi ca atare, să se adapteze la condiţiile existente, atunci când le-ar fi dată o temă de modificare a unui proiect instalaţie, etc. Vor descoperi că, indiferent de studii şi profesie, dacă sunt serioşi vor duce treaba la bun sfârşit cu aprecierile de rigoare din partea celor din jur"

Ce-i place

Treaba bine făcută. Chiar un lucru banal poate fi făcut prost sau bine. Îi plac plimbările, iar atunci când prinde momentul pleacă împreună cu soţia la mare sau la munte, după caz. Îi place să se întâlnească cu prietenii, mai ales în week end.

Ce nu-i place

Minciuna. În activitatea pe care o desfăşoară acum a avut de-a face cu mulţi mincinoşi care căutau să obţină foloase mai mari decât cele cuvenite. Nu-i place alcoolul peste măsură. Detestă în cel mai înalt grad manelele.