Brăila: Octavian Georgescu, chirurgul care a vindecat sute de copii
0
De 30 de ani este chirurgul care-i operează pe copiii cu probleme. Prin mâinile sale au trecut copii care au ajuns adulţi şi vin la rândul lor cu cei mici la doctorul care i-a vindecat şi pe ei
I-a plăcut Medicina şi a decis să-şi urmeze acest vis. A ales Chirurgia pentru copii deşi este una dintre cele mai grele specialităţi. A venit ca stagiar la Spitalul Judeţean de Urgenţă. A debutat ca medic în Chirurgie Infantilă la Făurei unde nu a profesat. A fost apoi medic la Policlinica din Hipodrom şi prin concurs a intrat în Spitalul „Sf. Spiridon”.
„Am fost mereu un om ambiţios şi pe vremea comuniştilor singurul capital al unui om era diploma. Diploma de medic era cea mai înaltă distincţie în acea vreme. De la bun început mi-am dorit să devin chirurg”, povesteşte dr. Octavian Georgescu.
Munca sa nu este deloc uşoară. În ultima perioadă însă cazuistica a scăzut foarte mult.
„Acum copilul este un membru dorit al familie, nu mai este impus de lege şi este îngrijit pe măsura iubirii care i se arată. Au dispărut acele ingerinţe comuniste în viaţa femeii care o împingeau la acte disperate şi la apariţia unor malformaţii monstruoase de care ne ocupam noi. Numărul malformaţiilor la copii a scăzut foarte mult”, spune chirurgul.
Brăila, prin ochii unui ardelean
A venit la Brăila la 1 decembrie 1980, pe bază de repartiţie, iar prima impresie nu a fost una favorabilă urbei.
„Am ajuns în Brăila pe un 1 decembrie, la ora 20.00, cu maşina unui prieten, într-o seară de iarnă, fără zăpadă. În Bariera Călăraşilor era încă linia de tren. Bariera era plină de chioşcuri urâte şi urât mirositoare. Pe Calea Călăraşilor, pe la Spitalul 1 erau case dărăpănate cu ferestre şi uşi strâmbe. Nici nu ajunsesem bine aici şi îmi doream să plec”, îşi aminteşte dr. Georgescu.
S-a căsătorit şi de 30 de ani profesează aici. „Dacă aş avea posibilitatea să plec şi mâine aş face-o”, ne spune medicul care motivează această decizie: „Nu-mi plac oamenii de aici. Primele expresii pe care le-a auzit au fost «lasă loc de bună ziua» care se traduce prin oportunism şi linguşeală ceea ce contravine total cu educaţie mea ardelenească. A doua expresie a fost «când furi din butoiul cu măsline foloseşte degetul mare ca opritor». Eu nu am furat niciun chibrit în viaţa mea, probabil că de aceea am rămas sărac”.
Cazuri impresionante
Un caz deosebit de care-şi amintesc medicul este cel al unei fetiţe de la Făurei.
„Eram specialist chirurg de cinci sau şase ani, iar fetiţa a venit cu osteomielită la gambă şi a necesitat şi transplant osos. A stat în spital mai bine de un an, dar cu intermitenţe. A plecat vindecată şi după o perioadă am revăzut-o pe mama fetei care venise cu altă problemă. Femeia mi-a spus că fiica ei este foarte bine şi că este studentă la Drept anul patru la Bucureşti”, povesteşte doctorul care spune că l-a impresionat şi cazul micuţului cu osteomielită, fiu de paznic la vaci.
„Ani de zile a durat tratamentul şi l-am vindecat şi pe el. L-am întâlnit adult şi era bine. Este puţin ciudat când vin părinţii cu copii la mine şi îmi spun că au apelat la mine tocmai pentru că şi ei la rândul lor au fost trataţi tot de mine. Aşa constat cum îmbătrânesc”, spune chirurgul.
Întrebări şi răspunsuri
Cum vedeţi spitalul acum, după 30 de ani de activitate?
„Din punct de vedere administrativ spitalul a rămas la fel. Suntem aceeaşi echipă, instrumentarul este tot de atunci, iar materiale şi medicamente avem în regim de avarie dintotdeauna. Din punct de vedere profesional echipa este rodată. Suntem unul dintre puţinele colective sudate, fără disensiuni majore”.
Vă mai amintiţi primul caz?
„Primul caz pe care l-am tratat a fost la Bordei Verde. Era vorba de un pacient care nu putea să-şi mişte antebraţele. L-am operat împreună cu dr. Ioan şi după 10 ani am avut veşti de la el. Am reuşit să-l ajutăm astfel încât să-şi folosească antebraţele bine”.
Ce-i place
"Îmi place natura. Îmi plac foarte mult muntele şi marea. Îmi plac de asemenea copiii şi îmi plac oamenii veseli, asta pentru că eu sunt un tip mai morocănos, mai sobru. Îmi place dreptatea acesta fiind motivul pentru care m-am implicat în activitatea sindicală şi nu m-am apropiat de politică".
Ce nu-i place
"Nu-mi plac oamenii nespălaţi. Nu-mi plac abuzurile sub nici o formă şi din partea nimănui. Nu-mi place minciuna şi bârfa şi fiind în cea mai mare parte înconjurat de femei am parte de aşa ceva. Marele meu regret este că nu am putut să devin ofiţer în marina comercială şi asta deoarece purtam ochelari".
Profil
Născut: 25 ianuarie 1954, Sibiu
Studii: Facultatea de Medicină din Timişoara
Profesie: Medic primar chirurg – Chirurgie şi Ortopedie Infantilă
Familie: Căsătorit, un copil
Se încarcă comentariile...
