Reportaj cutremurător: Iadul de la azilul de noapte (FOTO/VIDEO)
0Imagini de coşmar într-un adăpost social din Brăila. Cotidianul „Adevărul" a intrat în posesia unor filmuleţe şocante care surprind viaţa trăită la graniţa dintre realitate şi ficţiune într-un centru destinat defavorizaţilor soartei
Click aici pentru a vedea ghetoul numit Centrul Social de Găzduire în Regim de Urgenţă
Condiţii îngrozitoare de viaţă într-un centru social din Brăila, la 21 de ani de la căderea comunismului. 81 de persoane, majoritatea cu handicap, îşi duc traiul de pe-o zi, pe alta, în condiţii greu de imaginat.
Centrul Social de Găzduire în Regim de Urgenţă, de pe strada Râmnicu Sărat arată jalnic şi riscă să se dărâme peste asistaţii, la cel mai mic cutremur.
Clădirea veche, cu pereţii coşcoviţi, cu grupuri sanitare insalubre şi cu igrasie, este locul în care încearcă să supravieţuiască, oameni fără adăpost, bătuţi de soartă, unii dintre ei cu dizabilităţi.
Ceea ce ar fi trebuit să fie de fapt o instituţie menită să combată riscul de excluziune socială a tinerilor care la vârsta majoratului părăsesc centrele de plasament, a orfanilor cu dizabilităţi, este doar un loc infect care îţi spulberă orice speranţă de incluziune socială.
Aflat în subordinea Direcţiei de Asistenţă Socială din cadrul Primăriei Brăila, centrul social funcţioneză la voia întâmplării. „Nu are autorizaţie sanitară. Am fost personal acolo şi am făcut o adresă către Primărie în legătură cu toate problemele constate. Este dezastru acolo", ne-a declarat dr. Lavinia Craioveanu, director coordonator al Direcţiei de Sănătate Publică (DSP).
Citește și:
Infernul săracilor made in România anilor 2010/Vezi aici cum trăiesc
primii oameni din calea Dunării
Dramă: Pruncul a fost salvat, mama a murit la naştere
Se pare însă că nici adresa DSP-ului şi nici strigătul disperat de ajutor al asistaţilor din centru nu au mobilizat autorităţile locale, care nu se grăbesc să găsească o soluţie.
Mâncarea, interzisă din 2005
Ne apropiem de clădirea sinistră a centrului social. Curtea e plină de buruieni, iar uşa cea verde de la intrare stă să cadă. De cum faci primul pas în clădire, un miros greu de transpiraţie şi urină cuprinde aerul. Singurul loc în care mirosul greu nu a pătruns este spălătoria.
Pereţii saloanelor sunt coşcoviţi şi nevăruiţi de ani de zile, holurile arată ca după bombardament, ţevile sunt ruginite, apa bălteşte pe jos. Sunt doar câteva dintre problemele clădirii, în care culmea funcţionează un, prea pretenţios numit, centru social.
„Centrul este deschis din 2002, iar aceasta este cea de-a treia locaţie. Suntem aici din 2007. Asigurăm paza permanentă prin Poliţia Comunitară, avem cabinet medical cu trei asistente şi un medic, doi supraveghetori de noapte şi o spălătorie", ne-a prezentat situaţia administratorul centrului, Marin Bilan.
Asistaţii mănâncă când sau pe unde apucă, căci din 2005 ei nu mai primesc hrană pentru că, spune unul dintre administratorii centrului: „Când aveau o aruncau la câini, ori făceau nazuri".
Dramele „ocrotiţilor"
Cel mai grav lucru este că, în centrul social, trăiesc zeci de persoane cu handicap, oameni cu poveşti de viaţă dintre cele mai dureroase.
Aniţa Oprea are 25 de ani şi, fără să o întrebăm prea multe, a început să-şi spună povestea vieţii: „Am fost violată, bătută şi sechestrată chiar în ziua de Paşti".
Nu ştie exact în ce an s-a întâmplat, dar ştie cu exactitate locul. Chiar ea recunoaşte: „Am mintea desfăcută, nu o am întreagă". Şi încheie cu ochii trişti: „Nu am mai mâncat de ieri".
Administratorul centrului ne povesteşte un alt caz de actualitate: „Una dintre asistatele noastre este bolnavă grav. Face crize de epilepsie şi are sondă urinară. Chemăm salvarea de patru, cinci ori pe săptămână".
Pentru a le veni în spijin, administratorul a încercat să ducă asistaţii să-şi cunoască familiile. „M-a dus şi pe mine domnul Bilan, dar nu am vrut să stau acolo pentru că mama m-a pus să cerşesc la marginea drumului", ne-a spus Geta, care a ajuns să fie obsedată de curăţenie din pricina condiţiilor din centru.
De câte ori deschide o uşă, foloseşte o cârpă pentru că nu vrea să-i atingă mânerul. Apoi, pentru orice eventualitate, merge la administrator şi cere şi nişte spirt.
Unii asistaţi intră cu o singură boală în centru, dar se pare că ies de acolo cu mai multe afecţiuni, iar cei care mai au vreo şansă să se integreze o pierd din cauza nepăsării autorităţilor.
Condiţii ba, reguli serioase da
Cei care vor să intre în ghetoul numit centru social au de îndeplinit decât câteva condiţii. În primul rând trebuie să aibe între 18 şi 65 de ani şi să prezinte la internare o copie după certificatul de naştere, buletin şi după certificatul de handicap, dacă este cazul.
Apoi trebuie să treacă pe la cabinetul medical, pentru depistarea parazizozelor şi a bolilor de piele. Nimeni nu merge în cameră fără a trece pe la duş.
Nu au voie cu băuturi alcoolice sau droguri în centru şi e interzis fumatul în camere.
Asistaţii trebuie să întreţină şi lenjeria de pat. "Unii când se supără rup lenjeriile, le înstrăinează, ori se şterg cu ele pe picioare", spune administratorul.
O altă regulă este respectarea personalului din centru. "Este o rugulă pe care ei nu o vor respecta în veci. Suntem jigniţi în fel şi chip aici", adaugă repede Daniela Popescu, una dintre asistente.
Personalul, batjocurit
Nu doar asistaţii trăiesc în condiţii mizere, ci şi personalul centrului. Mai mult decât atât, angajaţii instituţiei sunt batjocoriţi zilnic de unii dintre asistaţi.
Elena Costea, fata de la spălătorie povesteşte că într-una din zile a fost atacată cu un cuţit de către un asistat. "A intrat pur şi simplu peste mine în spălătorie, dar am avut noroc că l-a imobilizat administratorul Bilan. După opt ore plecăm acasă de aici ameţiţi şi ne dau un salariu de cinci milioane", spune supărată Elena.
Un alt incident l-a avut în prim plan pe Cristian Ghinea, supraveghetor. „A fost o altercaţie între doi asistaţi, au început să se încaiere. Imediat m-am dus acolo şi am intervenit, numai că unul dintre ei a luat o găleată plină cu zoi şi a aruncat-o pe mine", spune bărbatul.
Mihaela Radu, asistenta centrului îşi spune şi ea of-ul: „Noi, în fiecare zi mergem în control în camera, iar de curând un asistat nu a vrut să-mi dea drumul la uşă şi mi-a adus injurii. Mi-a spus că îmi va da drumul când vrea el, nu când vreau eu".
Ce spune Primăria?
„Clădirea aceea o avem pentru reparaţii, dar am tot amânat să-i scoatem din centru. Ce să facem ? Să-i aruncăm în stradă ? Nu au nimic ! Unde să se ducă? Există un proiect de reabilitare pe acea clădire. Probabil că în vara aceasta o să găsim o soluţie", a declarat primarul oraşului, Aurel Simionescu.
Citește și:
Ambiţie: Brânza de Gulianca se vrea brand european!
Află de aici unde poți dona în Brăila ajutoare pentru sinistrați
Judecătorii împart ajutoare sinistraților renunțând la intermediari
Se încarcă comentariile...
