Exclusiv: Cum a fost distrus un combinat de 1,2 miliarde de dolari, unic în Europa de Est

30.000 de oameni au rămas şomeri într-un singur an după închiderea Platformei Chimice de la Chiscani.Până în 1990, cele două combinate aflate pe Platforma Chiscani, de Fire şi Fibre Artificiale şi Combinatul de Celuloză şi Hârtie, erau unităţi de glorie ale industriei româneşti.

Exclusiv: Cum a fost lichidată fabrica etalon de excavatoare din Sud-Estul Europei! (Galerie foto)

Exclusiv: Baza Aeriană de la Ianca este sursă nouă de bani pentru judeţ

Pe Platforma de la Chiscani, la zece kilometri de municipiul Brăila, funcţionau cele două combinate numite cu fală Centrala românească a Fibrelor Artificiale.

Nu mai puţin de 17.000 de oameni asigurau producţia în cei doi mamuţi ai industriei chimice româneşti.

Tot aici funcţiona o autobază specială care avea nu mai puţin de 130 de autobuze de mare capacitate care asigurau transportul muncitorilor din judeţ către platformă şi invers.

"Ne trezeam de la 3.30 ca să ajungem la şosea, să luăm autobuzul. Seara, ajungeam acasă la ora cinci, pentru că în combinate schimburile se făceau la ora 6.00 dimineaţa, la 14.00 pentru schimbul doi şi la 22.00 seara pentru schimbul trei", îşi aminteşte Nistor Aurel din Şuţeşti, de 61 de ani, fost salariat la secţia Vâscoză I.

"Răzbunare politică", spun unii!

Până în august 1997, ambele combinate, cel de Fire şi Fibre Artificiale, rebotezat "Dunacor" şi cel de Celuloză şi Hârtie, redenumit "Celhart Donaris", au funcţionat, înfruntând tranziţia.

Atunci când Guvernul Ciorbea a decis lichidarea întreprinderilor brăilene, la poarta ambelor întreprinderi erau zeci de TIR-uri care-şi aşteptau rândul să încarce marfa.

La auzul veştii că vor fi trimişi acasă, muncitorii şi conducerea celor două întreprinderi au pufnit în râs, crezând că este o glumă proastă. În cele din urmă însă, s-a dovedit că totul a fost un act crunt de răzbunare politică, de pedepsire a populaţiei unui întreg municipiu şi judeţ, pentru simplu motiv că a ales ca primar pe fostul prim secretar al Comitetului Judeţean de Partid Brăila, Anton Lungu, iar nu un ţărănist.

De reţinut că în Brăila au fost închise atunci, nu numai cele două combinate, dar şi "Laminorul", şi culmea, unicul producător de excavatoare şi echipamente hidraulice de înaltă tehnologie, "Promex", fosta Uzină de Utilaj Greu "Progesul".

"Am lucrat în Combinat încă din primele sale zile. Eram alături de ingineri din Italia care reglau componentele. Era o activitate febrilă de găsire a unor soluţii noi. De altfel, inginerii străini care au montat utilajele în combinat spuneau că toate sunt aşa de noi, de ultimă generaţie, că nici ei nu le-au văzut mergând la capacitate maximă", ne-a declarat prof. dr. ing. Dumitru Panţuru, actualmente pensionar.

În anii de după 1989, a urmat o perioadă de colaps, în care muncitorii adoptaseră lozinca "Noi muncim, nu gândim". În cele din urmă producţia s-a relansat încet dar sigur.

"În 1992-1993, au început din nou să meargă bine mătasea şi cordul (frânghie din relon). Cel puţin la Secţia cord, care producea inserţia pentru fabricile de anvelope, se lucra trei schimburi inclusiv sâmbăta", ne-a declarat, din amintiri, Marian Lupu, fost muncitor la "Dunacor".

În august 1997, cele două combinate au fost puse pe lista neagră a lui Ciorbea.

În momentul când s-a anunţat că se vor închide, ele dădeau încă de muncă la peste 10.000 de salariaţi. Şi nu erau „găuri negre".

În faţa combinatului, zeci de TIR-uri aşteptau să încarce produsul cel mai preţuit care se făcea aici: celofanul.

Afaceri oneroase

Ulterior, utilajele au fost împărţite, ca şi clădirile, unor oameni de afaceri străini de Brăila. Camioane întregi au fost duse la fier vechi. După închiderea şi vânzarea utilajelor celor două combinate la fier vechi pentru nişte datorii destul de incerte şi neclare, s-a aflat că de fapt oameni de afaceri cu legături în lumea politică au fost cei care au profitat.

"Tofan Grup" preluase pe atunci Uzina de Anvelope Danubiana din Bucureşti, iar cordul de la Brăila nu aducea profit, aşa că s-a adus din import, pe bani mai mulţi, iar "Dunacor"-ul a rămas fără un produs de prima importanţă.

"Celhart Dornaris" a cunoscut o lungă perioadă de tranziţie fiind preluat de controversatul om de afaceri Vladimir Cohn, iar în anul 2009, şi ultimii salariaţi au fost trimişi acasă, combinatul fiind definitiv închis.

Cele două investiţii, care în 1965 au costat 1,2 miliarde de dolari, au fost închise. Ele au devenit raiul hoţilor de metale care scot în permaneţă din zonă cantităţi de fier vechi pe care-l valorifică la diversele centre aflate în apropierea obiectivului.

Lupta cu hoţii

Acum, jandarmii şi poliţiştii duc o luptă permanentă cu hoţii. Hoardele de hoţi de fier vechi vin în valuri. Ca termitele.

"În permanenţă, echipajele noastre, care acţionează în zona fostei platforme chimice, au de lucru cu hoţii de metale. Aceştia, mai ales noaptea, la adăpostul întunericului, sapă în locurile pe unde trecereau conducte sau reţele de înaltă tensiune, în căutarea metalelor", ne-a spus plt. Sorin Neftode, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Brăila.

Hoţii le-au dat serios de furcă şi poliţiştilor. "În timp, s-au întocmit sute de dosare penale pe numele hoţilor prinşi în combinat", ne-a declarat şi inspectorul Jenel Şogor, purtător de cuvânt al Poliţiei brăilene.

N-au lipsit şi nu lipsesc nici incidentele. Combinatul îşi ia, anual, tributul.

"Aici s-au înregistrat chiar şi câteva accidente, piese grele rănindu-i grav pe cei care au încercat să le fure. Au fost consemnate şi accidente mortale. Nu nu mai departe de iarna trecută, un mal de pământ în care săpau căţiva hoţi pentru a scoate o ţeavă metalică s-a surpat peste unul dintre ei şi l-a omorât", ne-a mai declarat purtătorul de cuvânt al jandarmilor brăileni, plt. Sorin Neftode.