Stiri din Braila

Părintele Mazăre a ţinut în biserică stema Regelui Carol I, sculptată în lemn şi placată cu aur, pe vremea comuniştilor. Parohul bisericii „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena"- edificiu vechi de un secol şi jumătate -, a reuşit să salveze un bun de patrimoniu, moştenit de la o biserică dărâmată de comunişti. Acolo unde se afla altarul edificiului, se află acum antena de la Telefoane.

„Stema realizată din lemn sculptat şi placată cu aur, este cea statornicită de Regele Carol I, după Războiul de Independenţă de la 1877 şi cuprinde simbolurile provinciilor româneşti. Ar putea avea un secol vechime", ne-a spus părintele Traian Mazăre, care se mândreşte cu preţioasa relicvă.

Stema are mai bine de doi metri înălţime şi a fost donată, după toate probabilităţile, de către familia regală a României vechii biserici „Sf. Spiridon", edificiu făcut una cu pământul în anii '60, de către autorităţile comuniste represive. Acum, străjuieşte interiorul bisericii „Sf- Constantin", păstorită cu vrednicie de părintele.

„Stema a fost salvată de ignoranţa autorităţilor"

Povestea uriaşei steme, care are circa 100 de kilograme şi mai bine de doi metri înălţime, este la fel de tumultuoasă ca şi biserica ce a adăpostit-o, până în anul 1963.

„Biserica «Sf. Spiridon» se afla pe locul unde este astăzi Palatul Telefoanelor, fiind continuatoarea vechii Mitropoliii a Proilaviei. Mitropolia exista pe vremea când Brăila era raia turcească. Vechea biserică a urbei se ridica pe mal, acolo unde este astăzi «Pro Medica»", povesteşte părintele Mazăre.

Când s-a decis dărâmarea lăcaşului sfânt, odoarele sfinte - mobilier, icoane, cărţi - au fost duse la biserica „Sf. Constantin", dar şi la alte parohii. Printre bunurile moştenite, s-a aflat şi Stema României Mari, care a ajuns, astfel, în biserica de pe strada Şcolilor.

„La acea vreme, Oficiul de Patrimoniu a dat poruncă bisericii să o depoziteze într-un muzeu al Protoieriei. Ulterior, oficiali ai culturii brăilene de atunci - cărora nu le mai dau numele - au venit şi ne-au spus să predăm acest «obiect» care, spuneau ei, nu are ce căuta într-o biserică", continuă parohul de la „Sfinţii Împăraţi.

Cum presiunile „culturiştilor" de atunci şi ale securiştilor nu mai conteneau, părintele a recurs la o stratagemă care, pe vremea comuniştilor, a dat roade. A scos stema în pridvorul bisericii, la vedere, şi i-a invitat pe cei de la Patrimoniu să vină şi s-o ia.

„Fiind foarte grea, s-au lăsat păgubaşi. De fapt, îmi tot spuneau să o ducem noi. Erau şi ignoranţi printre ei, şi asta a salvat preţioasa stemă. Îmi amintesc cum mulţi directori şi custozi de muzee au salvat obiecte de valoare inestimabilă, expunându-le la vedere, la intrare, fără vitrine sau mijloace de protecţie. Astfel, ignoranţii şi răufăcătorii nu au sesizat importanţa obiectelor", ne-a spus părintele Mazăre.

„Aşa ceva nu se găseşte în multe locuri din ţară"

După Revoluţie, părintele de la „Sf. Constantin" a şters stema de praf, a curăţat-o cum a putut, apoi, ajutat de enoriaşi, a urcat-o la loc de cinste, în biserică, mai precis în pronaos, cu faţa spre Sfântul Altar. Nimeni nu s-a mai încumetat să vină şi s-o revendice. Preotul care a salvat-o spune că va rămâne mereu acolo, pentru că locul ei a fost, de la început, într-un lăcaş sfânt.

„Aşa ceva nu se găseşte în prea multe locuri din ţară. Stema este emblematică pentru biserica noastră, dar este şi un simbol al heraldicii României Mari, pentru vecie", a spus părintele Mazăre, mare iubitor al istoriei acestui pământ binecuvântat.