EXCLUSIV: De la lipitori, la ventuzele bunicilor: Pentru că medicamentele sunt scumpe, brăilenii se întorc la leacurile băbeşti!

Ventuzele, "tăiatul de sânge", frecţia cu oţet şi ceaiul de ceapă sunt din nou la putere

Dacă în urmă cu două secole erau la putere lipitorile, acum, ventuzele sunt coborâte din pod. „Leacurile băbeşti" şi medicina tradiţională, transmisă din generaţie în generaţie, revin în actualitate, ca o alternativă la criza medicamentelor.

Bătrânele şi-au coborât din pod trusa de ventuze, iar „tăiatul de sânge", frecţia cu oţet şi ceaiul de ceapă au înlocuit, în multe case, aspirina şi antinevralgicul. La începutul secolului XX, la Brăila, încă se mai foloseau lipitori în tratarea varicelor.

„În urmă cu secole, lipitorile erau folosite în medicina empirică, deşi nu exista o explicaţie ştiinţifică. Se vedeau însă rezultatele. Acum, se ştie că lipitorile conţin o enzimă care împiedică coagularea sângelui şi-l fluidizează, aşa cum este heparina de astăzi", ne-a spus farmacistul Ion Bobaru.

Heparina e folosită în intervenţii chirurgicale, în cazurile de infarct - în general, în urgenţe. Tratamentul cu lipitori activa circulaţia sângelui, având şi un efect revulsiv.

„Acelaşi efect îl au ventuzele bunicii", a adăugat Ion Bobaru, care deţine cea mai veche farmacie din Brăila.

Din generaţie în generaţie

Surse autorizate ne-au precizat că tratamentul cu lipitori a fost înlocuit de cel cu ventuze pentru că, odată cu enzima binefăcătoare, se transmiteau şi boli considerate incurabile.

Locul „vieţuitoarelor negre", care se hrănesc cu sânge, a fost luat de ventuzele bunicii, acestea fiind folosite inclusiv pentru tratarea varicelor, gripei şi „junghiului" la copii şi adulţi.

„Eram copil când am văzut prima dată cum se foloseau ventuzele. Se făceau crestături cu briciul pe spate sau unde erau varicele şi apoi se puneau ventuze. Puneau ventuze chiar şi la copii, de rămâneau semne pe spate toată viaţa. Eu am învăţat să pun ventuze de la mama mea", ne-a spus Didina Drăghici, brăileancă de 81 de ani, care se pricepe de minune să trateze cu ventuze.

Medicamente scumpe

Biţa Dragomir, de 60 de ani, a moştenit trusa cu ventuze de la mama ei. A urcat-o în pod, dar consideră benefic un astfel de tratament.

„Medicamentele sunt scumpe şi nu vindecă repede, dar ventuzele te scapă imediat de răceală. Am încercat şi eu şi mi-a luat boala cu mâna", a spus brăileanca.

Despre tratamentele cu lipitori au scris vechii învăţaţi, începând cu Galenus şi Asclepios. În Evul Mediu, ba şi în secolul XIX, erau incluse în tratatele de medicină. La Brăila, se foloseau încă de pe vremea turcilor, dinainte de 1830.

Înainte de Vodă Cuza

„Primul document brăilean deţinut de noi, care atestă folosirea în tratamente a lipitorilor, este din anul 1847. Este vorba de corespondenţa Maghistratului Oraşului Brăila (Primarul) cu Cârmuirea (Prefectura), pentru asigurarea aprovizionării oraşului şi spitalului cu lipitori", a precizat arhivistul brăilean Ştefania Botez.

Pe 20 august 1851 - informaţia ne-a fost furnizată prin bunăvoinţa arhivistului Stanca Bounegru - acelaşi Maghistrat propunea Cârmuirii să poruncească poliţiei „ca să obştească prin baraban" (să vestească prin toboşar) ca să se ştie că „de acum înainte, orişicine este slobod a vinde lipitori şi să-şi facă fiecare provizia sa".

Balta cu lipitori

Măsura a fost luată după ce „licitaţia" pentru aprovizionarea spitalului şi oraşului cu lipitori eşuase.

Nevoia era atât de mare, încât medicul oraşului se plângea, pe 3 septembrie acelaşi an, că unui bolnav îi trebuie câte 20-40 lipitori odată şi că lipitorile se găseau la preţuri exorbitante - câte 600 de lei ocaua.

În aprilie 1852, bărbierii erau ameninţaţi cu represalii: amenzi şi „25 de lovituri", pentru că practicau preţuri de speculă. Bărbierii erau, la acea vreme, principalii distribuitori de lipitori. Lipitorile erau colectate din Balta Brăilei, dar numai într-un anumit sezon.

Lipitorile, adevărate comori

A trecut un secol şi jumătate de la gâlceava dintre „sărăcime şi bărbieri". Puţini sunt cei care-şi mai amintesc astăzi de tratamentul cu lipitori. În schimb, au auzit toţi brăilenii de tratamentul cu ventuze, mai puţin „sângeros" şi mai la îndemână.

Cândva, Balta Brăilei era plină de lipitori, însă acum, după îndiguirea Insulei Mari, până şi vietăţile astea au devenit o raritate. Şi când te gândeşti că, în ocaua lui Cuza - o spun documentele vremii - încăpeau câte 500 de lipitori!