EXCLUSIV/ FOTOREPORTAJ: Ce-a fost şi ce-a ajuns Staţiunea Lacu Sărat din Brăila

Încă din secolul XIX, lacul cu apă sărată situat la 7 kilometri depărtare de Brăila era cunoscut drept un izvor de sănătate şi relaxare. Staţiunea Lacu Sărat încearcă, timid, să-şi revină. În urmă cu o sută de ani, era "cea mai veche şi mai reputată" staţiune din ţară, iar nămolul său vindecător era cunoscut în toată Europa.

Apele Lacului Sărat - care, în urmă cu un secol, se întindeau pe aproape un milion mp -, au fost dintotdeauna bogate în materii minerale şi organice, nemaiîntâlnite în asemenea concentraţie în nicio altă staţiune din străinătate.

Înaintaşii noştri, buni comercianţi, au ştiut să se folosească de acest "dar ceresc" şi au ridicat aici edificii împunătoare, ce concurau cu oricare alte mari obiective turistice ale Europei.

Colţ de rai

Odinioară, staţiunea era considerată un fel de "cartier" al Brăilei.

Parcul englezesc, cu fanfară, sală de "popice şi croquet", marele Cazino din sec. XIX, Vila Regală, Vila "Ţancu", Vila "Popescu" - unde a fost, o vreme, portar marele Panait Istrati -, Vila "Căp. Leonida Nicolescu", Vila "Nisipianu", restaurantele "Untaru" şi "Cazacu", sunt doar câteva din edificiile de odinioară atât de râvnite ale Staţiunii Lacu Sărat.

Exista chiar ziarul "Lacu Sărat", iar dr. I. G. Apostoleanu, medic la Spitalul Brăila, scria, în 1884, o interesantă lucrare despre Lacu Sărat, ale cărei proprietăţi miraculoase erau cunoscute încă din vremea lui Vodă Cuza.

"Toată lumea bună a Brăilei mergea în weekend la Lacu Sărat. Exista tramvai electric până în staţiune, încă din anul 1900. Din 1904, oraşul era iluminat electric. Din Lacu Sărat, se puteau face excursii în Monument, Grădina Publică, Port, precum şi în toate celelalte zone atractive ale oraşului. Străinii erau încântaţi de ceea ce li se oferea", a precizat directorul Arhivelor Brăila, Giani Oltianu.

Oferte acum 100 de ani

Însăşi Dunărea şi Portul Brăilei erau obiective turistice căutate de cei care vizitau Staţiunea Lacu Sărat.

"Portul, cu activitatea lui febrilă, oferă o admirabilă privelişte, cu mii de căruţe cu cereale, sute de vapoare şi locomotive, trăsuri, tramvaie şi automobile şi mii de pietoni, ce furnică pe o lungime de chei de câţiva kilometri, unde sunt acostate vase maritime şi fluviale", povestea, în urmă cu 90 de ani, ziaristul brăilean Nae Vasilescu.

Vizitatorul sosea la Brăila cu trenul sau cu vaporul, iar de aici luat direct tramvaiul, către Lacu Sărat, pentru că acesta mergea, cândva, până la Gară şi la Debarcader. Dacă vroia o cameră mai bună la hotel, trebuia să se adreseze din timp Societăţii "Lacu Sărat", care administra staţiunea.

Clientul îşi putea el însuşi pregăti masa, pentru că exista în staţiune piaţă de alimente, băcănii, cofetării, berării, măcelărie, brutărie, or putea mânca la restaurant.

Stabilimentul de băi reci şi calde, duşuri cu apă dulce, băi individuale sau comune, cabinete de "hydroterapie, phyzioterapie, masaje şi băi electrice", moaşă pentru tratament ginecologic - iată câteva din ofertele de acum o sută de ani.

Atunci şi acum

Dacă acum merg la tratament mai ales pensionarii, cândva, se îmbulzeau să ajungă la Lacu Sărat vizitatori de toate vârstele şi din toată ţara.

În 1921, spre exemplu, se cunoşteau foarte bine atât proprietăţile curative ale nămolului, cât şi bolile ce puteau fi tratate aici, sub supravegherea medicilor: afecţiunile reumatismale (sub toate formele lui), afecţiunile traumatice, artritele, scrofuloza, tuberculoza localizată, bolile sistemului nervos, ale măduvei spinării, albuminuria, sifilisul, dermatozele (psoriazisul în primul rând), "boli de femei", paralizia infantilă, scleroza şi multe altele.

Chiar şi la ora actuală, Staţiunea Lacu Sărat deţine cel mai valoros zăcământ terapeutic din România, fiind o adevărată "oază de verdeaţă" în plină stepă a Bărăganului Nordic. Este unul din locurile cu cel mai mare număr de ore de strălucire a soarelui, circa 2.200 de ore pe an.

Complexul balnear cuprinde o bază de tratament proprie, dotată cu bazin pentru hidro-kinetoterapie, suană şi sală de gimnastică şi oferă, suplimentar, facilităţi de baneaţie liberă (băi de soare şi nămol).

Din nefericire, însă, nivelul apei Lacului Sărat a scăzut vertiginos, iar în unele zone şi-au făcut apariţia nudiştii.

A nu se crede că nu mai avem cu ce ne lăuda! Brăilenii au, totuşi, ceva în plus faţă de înaintaşii lor: Mânăstirea Sf. Mare Mucenic Pantelimon, ridicată exclusiv din lemn, din iniţiativa fostului primar Anton Lungu şi al Arhiepiscopiei Dunării de Jos.