Dr. Aura Rozalia Coman s-a dedicat salvării vieţii semenilor

După ce a absolvit cursurile Colegiului Naţional „Nicolae Bălcescu" avea trei opţiuni. Avea de ales între a se face medic, arhitect sau specialist în relaţii internaţionale. A ales profesia de medic şi nu regretă deloc pasul făcut.

După stagiatură şi rezidenţiat, o parte efectuat la Bucureşti, o parte la Brăila, a ajuns să profeseze în secţia cea mai dură a Spitalul Judeţean de Urgenţe, la Unitatea de Primiri a Urgenţelor, locul în care vin urgenţele de gradele 0 şi 1.

„Medicina, ca şcoală, este grea, pentru că întotdeauna trebuie să ştii ce noutăţi apar cum pot fi acestea adaptate la condiţiile locale pentru salvarea vieţii oamenilor", spune doctoriţa.

Este ştiut că medicii şi profesorii trebuie să înveţe toată viaţa.

„Dacă este să vorbim direct, medicina este facultatea cu cel mai lung termen de pregătire, pentru că la fiecare etapă parcursă ai de dat examene foarte grele, în faţa unui juriu foarte exigent. Dar mi se pare absolut normal să fie aşa din moment ce produsul nostru final este viaţa celor aflaţi în suferinţă", ne-a declarat dr. Aura Rozalia Coman.

Adrenalină în aer

Din anul 2007, dr. Aura Rozalia Coman lucrează la Unitatea de Primiri a Urgenţelor a Spitalului Judeţean, locul unde salvările se află într-un du-te-vino continuu, iar lupta pentu viaţă se măsoară în secunde.

„La Urgenţe este locul unde orice medic atinge culmile profesiei sale. În funcţie de evaluarea făcută, un pacient va primi tratamentul corect la timp, astfel încât viaţa să-i fie salvată. La UPU nu se merge, se aleargă de la un pat la altul, de la un aparat la altul", ne-a mărturisit dr. Aura Coman.

Există momente în care chiar şi medicii sunt depăşiţi şi deşi se încăpăţâneză să spere, în cele din urmă acceptă că pacientul este pierdut definitiv.

„Mi s-a întâmplat să nu accept sau să accept cu greu că nu am mai putut face nimic. A fost cazul unei colege, medic de 27 de ani, care a venit în urgenţe şi în ciuda eforturilor disperate nu am reuşit să o readuc la viaţă. Era în stop cardiac ireversibil dar şi nouă ne-a venit destul de greu să acceptăm că nu mai avem nimic de făcut", ne-a mărturisit dr. Aura Coman.

Cazuri grele

O veche zicală spune că „Speranţa moare ultima". Chiar dacă sunt conştienţi că din punct de vedere profesional nu mai pot face nimic, uneori chiar şi medicii se declară cu greu învinşi.

„Nu pot uita un caz cu un copil, care a venit la noi în comă, l-am resuscitat şi chiar am crezut că-l putem salva, pentru că îi repornisem inima. Dar sistemul nervos era deja căzut şi în cele din urmă a trebuit să declarăm decesul", ne-a povestit un episod trist de la UPU, dr. Aura Coman.

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI

Dacă ar fi să decideţi din nou ce profesie aţi alege?

A.R.C.:Cu siguranţă m-aş face tot medic. Tot la urgenţe. Este greu, eşti tot timpul contracronometru dar este locul unde nu te poţi plafona. Aici perfecţionarea este continuă. La UPU vin oameni în stare gravă, iar medicul trebuie să ştie perfect ce are de făcut.

Când medicul nu-şi mai face meseria de medic?

A.R.C.: Niciodată! Acasă eşti deseori întrebat de un prieten de o vecină ce tratament să ia pentru o durere pentru o stare de rău şi tot aşa. Şi în concedii dacă se află că eşti medic ţi se cere sfatul de la ceilalţi turişti. Pot afirma că meseria de medic se face 24 de ore din 24.

Ce-i place

Excursiile. Îi place şi muntele, şi marea la egalitate. Câteva zile petrecute în mijlocul naturii sunt suficiente pentru a o remonta. În era calculatorului nu a uitat de slova scrisă aşa că aproape zilnic îşi găseşte puţin timp pentru lectură.

Ce nu-i place

Minciuna, ipocrizia, nesimţirea şi lipsa de respect. Ca profesionist într-un domeniu foarte strict şi unde nu este loc de întors, s-a învăţat să se exprime scurt, concis, la obiect şi pe înţeles, aşa că nu suportă nesiguranţa dar nici amânarea problemelor de rezolvat, pe altădată.

PROFIL

Născută: 8 ianuarie 1976, Brăila
Studii: Facultatea de Medicină Constanţa
Ocupaţia: Medic Unitatea Primire Urgenţe
Familia: necăsătorită