DRAMĂ: Învingător cu pensie de 375 de lei

Maratonist, Dumitru Balica a făcut 105 kilometri, drumul Brăila-Buzău, în 17 ore, în anul 1989. Pentru cei mai mulţi, Crăciunul reprezintă o binecuvântare însă pentru Dumitru Balica, de 55 de ani, maratonist pensionat pe caz de boală, este doar rememorarea decepţiilor.

A fost printre primii la învăţătură şi a intrat la Şcoala de Ofiţeri de la Sibiu al doilea pe listă. A făcut sport de performanţă, însă, de la o răceală, s-a îmbolnăvit de astm. A publicat versuri, dar a lucrat şi cu ziua, iar în 2005 s-a pensionat pe caz de boală. Avea atunci 160 de lei pensie. Acum are 375 de lei.

Dumitru Balica este omul căruia viaţa nu i-a oferit o a doua şansă. Soţia lui a plecat în Italia şi nu s-a mai întors, lăsându-l singur, doar cu pasiunea pentru maraton şi cu inhalatorul la îndemână.

„La şcoala generală, am fost comandant de detaşament, păstrez şi acum şnurul galben de pionier. În 1974, după ce am terminat Liceul «Iorga», am dat examen la Şcoala de Ofiţeri de la Sibiu, vestita UM 1512, unde a fost măcel la Revoluţie. Am intrat al doilea, dar după un an am ieşit la raport şi am spus că vreau să renunţ, că nu pot să fiu un «dur». M-au trimis la Caracal", povesteşte Dumitru.

Pietrar la cimitir

După terminarea armatei, la 20 de ani, Dumitru Balica nu avea niciun venit, niciun viitor. S-a angajat pe unde a putut, la ICIL, la ILF, la Sera Lacu Sărat, la Sidex Galaţi, a fost până şi pietrar în Cimitirul „Sf. Constantin". Şlefuia pietre de cruci - travertin şi marmură - până i se făcea rău, că, deh, era ucenic.
„Nu mi-a fost ruşine să muncesc, am muncit şi cu ziua, şi fără carte de muncă. Am dat la facultate, da' n-am luat examenul. Pe la 13 ani, am avut o bronşită puternică, căpătată după ce am jucat fotbal şi de la ea m-am îmbolnăvit de astm. Acum nu pot trăi fără inhalator", ne-a mărturisit brăileanul.

De mic copil, Dumitru a practicat sport. Prima dată fotbal, apoi atletism. A fost legitimat la juniori, la CS „Progresul" Brăila, a jucat cu echipe mari - Steaua, Dinamo, Sportul Studenţesc -, a jucat fotbal chiar şi când a fost la sanatoriu, la Govora şi Tulgheş.
„La 28 de ani, m-am apucat de alergări. Fusesem la medic şi mi-a recomandat să mă las de ţigări şi să fac sport. La Tulgheş, am stat până la Revoluţie şi am jucam fotbal în echipa minerilor. Prin sport şi prin pasiuni încerc să răzbat mai uşor prin viaţă. Din 1997, ţin un «Jurnal de note, lectură şi idei». În acelaşi an, mi s-a publicat o broşură de versuri, la Bucureşti", povesteşte Dumitru Balica.

În 1990, reîntors la Brăila, a intrat paznic la Liceul „Panait Istrati", apoi la Liceul de Marină. S-a pensionat pe caz de boală în 2005, după ce fusese fochist la Şcoala „Waldorf" şi Grădiniţa nr. 10. Pentru că n-a avut mai mult de 20 de ani vechime în cartea de muncă, Dumitru a primit doar 160 de lei pensie.

De parcă n-ar fi fost de ajuns, în 2009, a fost nevoit să divorţeze. Soţia sa, plecată în 2006 în Italia, ca să mai scoată un ban, n-a mai dat niciun semn de viaţă. Abia s-a prezentat la divorţ.

A dat ajutoarele altuia mai sărac

Din '83-84, brăileanul s-a apucat de maraton. „Nu poţi participa la maraton deodată, ci treptat-treptat. Îţi trebuie pregătire şi voinţă. Nu beau, nu fumez şi sunt atent ce mănânc. Alergam câte patru ore încontinuu, fără să obosesc", ne-a spus brăileanul.

Balica a participat la şapte maratonuri oficiale, în calitate de membru al CSM Brăila, patru în ţară şi trei în Spania şi Italia, la Florenţa şi Roma.
A primit diplome şi medalii, iar acestea sunt, poate, singurele lucruri care-l mai bucură. Nu regretă trecutul, pentru că a făcut de toate, inclusiv studii de artă fotografică.

S-a ambiţionat şi, pe 17 iunie 1989, a parcurs distanţa Brăila-Buzău, 105 kilometri, în 17 ore, alternând alergarea cu mersul „la pas". Nu s-a oprit o clipă, deşi se temea să nu cadă istovit.

„Am vrut să-mi văd limitele. Ultimii 20 de kilometri au fost cei mai grei", ne-a spus maratonistul.
Înzestrat cu un suflet pios, Dumitru i-a dat unui amic din Chiscani, invalid, făina şi mălaiul primite drept ajutor de la Primărie, pe motiv că „ e mai sărac ca el".