Cornel Câmpeanu este campionul care apără legea

Cornel Câmpeanu a fost campion naţional la caiac

Fostul campion naţional la caiac a ajuns din întâmplare la un club al armatei. A devenit însă poliţist şi a urcat până la gradul de comisar-şef

Profil

Născut: 23 octombrie1960, la Brăila

Studii: Academia de Poliţie, Facultatea de Drept

Profesie: comisar şef

familie: căsătorit, doi copii

Sportivul de înaltă performanţă a fost selecţionat pentru a face stagiul militar la clubul Dinamo. Trebuia să se prezinte pe data de 22 octombrie 1979 la sediul clubului din Şoseaua Ştefan cel Mare.

Dintr-o neînţelegere însă a ajuns la Centrul Militar Judeţean şi a fost imediat trimis la Mangalia, la arma scafandri.

Deoarece după terminarea stagiului militar i-a fost respins dosarul pentru şcoala de ofiţeri de poliţie, din cauza notei la purtare din liceu, s-a reorientat. A făcut mai întâi şcoala de subofiţeri iar în vara lui 1989 a terminat şi cursurile Academiei de Poliţie.

Calul beat, autorul accidentului

După terminarea Academiei de Poliţie a fost repartizat, conform specializării, la Serviciul Poliţiei Rutiere, unde a activat până în anul 2002.

Nu vorbeşte despre nenumăratele accidente soldate cu victime omeneşti pe care le-a anchetat, ci doar de cele care şi astăzi îi provoacă râsul.

„Era în vara lui 1993, când am fost chemat la un accident rutier produs la intesecţia străzii Albina cu Dorobanţi. O căruţă a ieşit pe drumul cu prioritate şi a intrat în coliziune cu un autoturism Aro. Căruţaşul se jura că el nu are nicio treabă spunând că doar calul şi numai calul este vinovat. Aceasta deoarece ar fi fost...beat. Calul, desigur!", ne-a povestit Cornel Câmpeanu.

Culmea este că omul nu minţea. Căruţaşul îşi făcea veacul la resturantul Dinamo din cartierul Obor, aşa că poliţiştii au vrut să afle dacă întradevăr calul ar fi fost băut.

„Ei bine, am aflat de la muşteriii din local că Mitică, cum era botezat calul, băuse în ziua aceea vreo două găleţi de bere şi ceva rom, băutură oferită de cheflii. La analizele făcute cu ajutorul unui veterinar a reieşit că Mitică avea o îmbibaţie alcoolică de 1,2 la mie", ne-a dat detaliile comisarul şef Câmpeanu.

Telefonul cu bucluc

Prins în firul amintirilor, Cornel Câmpenu ne-a povestit şi o întâmplare recentă, de când este şeful Biroului Ordine Publică pentru mediul rural.

„Eram la o percheziţie într-o casă ai cărei locatari se ocupau cu prădarea autocamioanelor în mers. Unul dintre cei căutaţi nu era de găsit iar toţi ceilalţi spunea că este plecat de vreo trei zile. Obţinusem însă numărul lui de telefon aşa că l-am sunat. De sub recamierul din cameră s-a auzit atunci mobilul care suna. Am ridicat lada recamierului şi l-am găsit pe cel căutat. Acum este în puşcărie unde va mai sta mult timp", a conchis comisarul şef Câmpeanu.

Cum s-a împăcat familia cu meseria de poliţist?

În timp soţia s-a împăcat cu ideea că, fie Paşte, fie Crăciun, sau aniversările celor dragi, pot fi solicitat la serviciu. Aşa că, deşi poate ar fi dorit să fim împreună, a acceptat situaţia. Fetele au crescut, una a terminat facultatea, a doua este în ultimul an tot la facultate, deci va veni ziua când vor întemeia ele singure căminul pe care-l doresc. Pentru armonia în care am covieţuit, întotdeauna îmi voi respecta familia.

Ce regretă, azi, poliţistul Câmpeanu?

Poliţistul nu regretă nimic. Consider că mi-am făcut meseria în orice împrejurare. Sportivul din mine regretă faptul că, fiind la clubul Marina Mangalia, deşi mi-am surclasat adversarii la campionatul naţional cu două-trei lungimi de barcă, nu am fost selecţionat în lotul pentru campionatele mondiale din 1980.

Ce-i place?

Libertatea de mişcare. Când este vorba de timpul său nu-i place să programeze de azi pe mâine ce să facă. În concedii a urcat mereu în maşină şi pe drum a stabilit de comun acord cu soţia şi fetele încotro merg şi unde se opresc.

Ce nu-i place?

Detestă oamenii care în loc să-şi demonstereze calităţile şi profesionalismul, reuşesc să promoveze bârfind pe unii şi pe alţii sau şoşotind pe la colţuri. Iar astfel de oameni promovaţi în funcţii apleacă la rândul lor urechea la clevetiri în loc să observe munca celor care nu au timp de bârfe.