Copilul tău îşi ia telefonul mobil la şcoală?! Vezi aici la ce este expus!

Plecând de la o reclamaţie primită în cursul acestei luni, prin care o tânără de 18 ani, din comuna Dudeşti, a sesizat poliţiştii despre faptul că, în timp ce se se afla în pauză, la liceul unde învaţă, persoane necunoscute i-au sustras din bancă telefonul mobil, în valoare de 167 de lei, poliţiştii de la compartimentul Analiza şi Prevenirea Criminalităţiii fac recomandări.

Regulamentele şcolare interzic sau limitează folosirea telefonului mobil de către elevi atunci când sunt la cursuri, deoarere, pe de o parte, telefonul distrage atenţia elevului, iar, pe de altă parte, este un bun de valoare care îi poate tenta pe cei care sunt certaţi cu legea.
Dacă vorbim de vârsta şcolară mică, părinţii ar trebui să-şi asume în totalitate responsabilitatea utilizării telefonului mobil la şcoală de către copil. Foarte scăzut este procentul copiilor din clasele primare sau de gimnaziu care nu merg la şcoală cu telefonul mobil. Chiar dacă regulamentul şcolii sau profesorii interzic acest lucru, părinţii îi trimit pe copii la şcoală cu telefoane mobile, unele chiar destul de scumpe.
Etalarea, uneori ostentativă, a unor bunuri de valoare nu poate decât să atragă atenţia infractorilor care-şi caută victime în rândul anumitor categorii de populaţie vulnerabile. Copiii sunt vulnerabili în ceea ce priveşte riscul de victimizare, prin faptul că sunt fragili din punct de vedere fizic şi emoţional. Un copil nu are suficientă forţa fizică să facă faţă unei situaţii în care ar putea fi agresat şi nici nu dispune de capacităţi cognitive care să permită anticiparea unor evenimente neplăcute sau găsirea imediată de soluţii eficiente. Cu alte cuvinte, copiii sunt uşor de ademenit şi victimizat. De cele mai multe ori, părinţii elevilor din clasele mici cumpără copiilor telefoane mobile mai mult din dorinţa de a fi „în trend", de a-şi afişa prosperitatea prin intermediul copilului sau de a inocula un aer de superioritate fiului sau fiicei în faţa celorlalţi copii. Atâta timp cât copilul este la şcoală, nu poate avea urgenţe, iar orice problemă care ar putea să apară trebuie rezolvată de cadrele didactice în grija cărora se află cel mic, învăţătorul sau dirigintele având obligaţia să ia legătura cu părintele. Atâta timp cât copilul este la şcoală, atunci el se află sub supravegherea cadrelor didactice. Aşadar, în această situaţie, telefonul mobil reprezintă mai mult un moft decât o necesitate, mai degrabă, un moft al părinţilor.
În cazul elevilor de liceu, pe lângă ideea de fiţe, telefonul mobil este, deja, un accesoriu nelipsit şi, uneori, necesar. Se presupune să adolescenţii sunt ceva mai maturi şi responsabili, de aceea utilizarea telefonului mobil la şcoală nu trebuie să fie un impediment în desfăşurarea orelor de curs şi nici să presupună un grad ridicat de victimizare referitor la riscul de furt. Cu toate astea, atunci când telefonul vibrează în bancă sau în buzunar, atenţia elevului este distrasă, iar unii nu ştiu că înregistrarea sau fotografierea persoanelor, fără acordul acestora, sunt pedepsite de lege.
În ceea ce priveşte riscul de victimizare în cazul infracţiunii de furt, se pare că o parte din vină o poartă victima, care lasă telefonul în sala de clasă nesupravegheată, la sala de sport sau prin laboratoare. Adolescenţii sunt la vârsta când nu apreciază un bun la justa lui valoare şi uită că părinţii depun eforturi pentru a le cumpăra bunuri materiale.
În concluzie, acţiunea de a purta telefonul mobil la şcoală este o responsabilitate pe care trebuie să şi-o asume părinţii, cadrele didactice şi, nu în ultimul rând, elevii. Fiecare trebuie să înţeleagă, încă de la cele mai mici vârste, că, în primul rând, noi înşine trebuie să avem grijă de bunurile noastre şi că trebuie să manifestăm o conduită preventivă şi responsabilă în orice situaţie, fără să aşteptăm o astfel de atitudine din partea altora.
În situaţiile în care minorii sunt victime ale celor care le fură telefoanele, poliţiştii pot efectua cercetări, îi pot prinde şi sancţiona pe infractori, dar nu întotdeauna bunurile furate sunt recuperate. Sunt situaţii şi mai puţin fericite, atunci când, pentru sustragerea telefonului, a fost utilizată violenţa, victima suferind traume fizice sau emoţionale.
Fie că este o modă sau o necesitate stringentă, telefonul mobil trebuie folosit la şcoală şi pe stradă într-un mod discret, care să nu atragă atenţia persoanelor preatabile la comiterea de furturi. Acesta trebuie purtat în buzunarele din faţă ale hainelor şi, la şcoală, nu trebuie lăsat în bancă, în haină sau în ghiozdan, decât dacă posesorul se află în preajmă.