Brăila: Romeo Cîrneci, omul care îmblânzeşte sălbăticiunile

Brăila: Romeo Cîrneci, omul care îmblânzeşte sălbăticiunile

În timp ce unii colecţionează timbre, alţii piese de şah sau cărţi vechi, Romeo Cîrneci colecţionează animale sălbatice şi reuşeşte să facă din cel mai năstruşnic căţel, cel mai devotat prieten

Romeo Cîrneci este singurul brăilean care are un atestat de instructor dresor recunoscut de Federaţia Chinologică Internaţională. Este singurul care a făcut pentru Brăila demonstraţii de câini pe Stadionul Municipal. Este singurul brăilean care deţine peste 600 de exeplare de fluturi exotici.

El este brăileanul care ar face aproape orice pentru a salva, a educa, a dresa şi a cunoaşte îndeaproape comportamentul oricărui animal, fie el chiar şi sălbatic. Nu există animal pe care Romeo să nu-l fi studiat ori să nu-i fi descoperit modul de a se comporta. Nu îi este teamă de niciunul pentru că, spune el, frica vine din necunoaştere.
Afară de pasiunea pentru câini, Romeo Cîrneci este prietenul crocodililor, igoanelor, tarantulelor, scorpionilor, maimuţelor, şerpilor, şopârlelor şi al tuturor animalelor greu de îmblânzit. 

Demonstraţiile de câini de pe Muncipal au avut scop umanitar

Romeo a organizat prin anul 1987 pe Stadionul Municipal, alături de membrii Clubului Chinologic „Andras”, o serie de demostraţii de câini. Nu a făcut-o doar pentru a demonstra abilităţile câinilor ci a avut şi un scop umanitar. Din banii strânşi a oferit centrelor de copii orfani dulciuri, fructe şi îmbrăcăminte.

„Era o senzaţie extraordinară să vezi ochii copiilor uitându-se la tine ca la Moş Crăciun. Şi acum mi-ar plăcea să mai organizez demonstraţii, însă s-au schimbat vremurile, s-au schimbat oamenii încât nu mai au timp să-şi înveţe câinele nici măcar câteva comezi elementare”, punctează Romeo Cîrneci.

Nu a ţinut evidenţa numărului de câini dresaţi, însă spune că i-au trecut prin mână aproape toate rasele din ţara noastră.
Romeo a dresat câinii persoanelor publice brăilene dar şi pe cei ai personalităţilor din ţară. Instructorul dresor a ajuns repede cunoscut şi peste hotare, astfel că a fost căutat de persoane din Franţa, Italia sau Chişinău.

Şi-a denumit societatea după câinele preferat, Andras

Îşi aminteşte cu nostalgie de primul căţel pe care l-a primit în dar de la o „doamnă necunoscută”.

 „Aveam zece ani când am primit căţeluşul maroniu roşcat, foarte mic şi foarte frumos. Mi-am dat seama imediat că are calităţi pe care nu le-am mai întâlnit în rândul prietenilor. Era ataşat, loial, cinstit şi mă iubea necondiţionat”, adaugă Romeo.

Mai târziu, pe când avea 19 ani, a fost în vizită la un unchi de la Bucureşti. Acolo a întâlnit un ciobănesc german foarte bine instruit pentru pază şi apărare.

 „Văzând un câine atât de mare apropiindu-se de mine, cu toate că am fost avertizat că este paşnic, instinctiv am ridicat mâna. Atunci, câinele m-a prins de mână şi tot atât de repede mi-a dat drumul la comandă unchiului”, spune zâmbind Romeo Cîrneci.

Impresionat de cât de multe comenzi ştia acel câine imediat ce s-a întors la Brăila şi-a cumpărat tot un ciobănesc german pe care l-a instruit după sfaturile dresorului.

 „Îl chema Andras, aşa cum se numeşte astăzi societatea pe care o conduc, în memoria lui. Ajunsem la o comunicare atât de bună cu el încât doar trebuia să îi vorbesc”, adaugă instructorul dresor.

L-a învăţat pe Andras să meargă pe motocicletă

Romeo Cîrneci nu s-a lăsat până nu a reuşit să îl înveţe pe Andras să meargă pe motocicletă. „Pentru că distanţele erau mari ca Andras să alerge pe lângă motocicletă îl urcam în faţa mea, cu labele peste rezervor şi era foarte încântat de viteza cu care ne deplasam fără să scoată limba de un cot”, povesteşte Romeo.

Inteligentul ciobănesc german Andras învăţase chiar şi să îi aducă stăpânului lemne din magazie pentru a se încălzi. „Pentru că eram comod şi la acea vreme mă încălzeam cu lemne îl învăţeasem să se ducă în fundul curţii, în magazie să aducă lemne iar eu îl aşteptam cu uşa întredeschisă”, îşi mai aminteşte Romeo zâmbind.

La demonstraţiile de dresaj, Andras a fost ovaţionat atât la Brăila cât şi în ţară.

Întrebări şi răspunsuri

Ce părere aveţi despre câinii vagabonzi?

R. C.: „Câinele de rasă reflectă grija stăpânului iar maidanezii reflectă grija guvernatorilor oraşului faţă de cetăţeni. Mai pot să vă spun că gradul de educaţie al unei ţări este direct proporţional cu număul maidanezilor de pe străzi”.

Ce îi sfătuiţi pe cei cărora le este teamă de maidanezii care au împânzit oraşul?

R. C.: „În primul rând încercaţi să comunicaţi cu ei alintându-i aşa cum fac poate stăpânii lor de la blocuri. Apoi, recurgeţi la autoapărare dacă sunt foarte aproape să vă atace. De asemenea, există în pet shop-uri spary-uri anti câini cu un sunet, care îi îndepărtează pe patrupezii agresivi".

Ce-i place

„Îmi place să trăiesc frumos, înconjurat de prieteni. Să nu-mi lipsească nimic din tot ce îmi doresc şi nu îmi doresc mult. Îmi place să am timp să citesc o carte, să văd un film bun, să mă joc cu fiul meu şi să-i povestesc din câte am putut să aflu”.

Ce nu-i place

Nu-i place să comunice cu funcţionarii publici pentru că nu întotodeauna aceştia îi înţeleg pe cei din faţa biroului. Detestă să vadă mitocani pe stradă, maşini luxoase cu muzică proastă, lanţuri groase de aur la gât sau incompetenţi pe funcţii mari.

Profil

NĂSCUT: 13 februarie, 1964, Brăila
STUDII: Master în Managementul resurselor naturale
Profesie: instructor dresor, administrator, ecolog
FAMILIE: căsătorit, un fiu