Ciprian Buzoianu a crescut în teatru, pentru teatru

Fiind nepotul Cătălinei Buzoianu, nu a stat o clipă departe de lumea artistică, crescând printre actorii din Bucureşti. Este secretar literar la Teatrul „Maria Filotti" şi consideră că aceasta este meseria ce i se potriveşte ca o mănuşă, deşi pe când avea doar 19 ani, a plecat în capitală, la Facultatea de Filozofie, fiind convins că viaţa sa este printre artişti.

Deşi a crescut printre actori, în oraşul cosmopolit al lui Panait Istrati, în umbra regizoarei Cătălina Buzoianu, care-i este mătuşă, Ciprian a îndrăgit Bucureştiul, de îndată.
Povesteşte că acel ceva boem din aerul capitalei îi amintea mereu de copilărie. S-a înscris la cenaclul lui Mircea Cărtărescu, frecventa lumea artistică ca nimeni altul deşi se considera un student eminent la filozofie.

„La începutul anilor 1990, Bucureştiul avea un aeraparte. Pe atunci mergeam lacursurile lui Andrei Pleşu la Facultatea de Filozofie şi la Cenaclul lui Mircea Cărtărescu din barul Facultăţii de Litere. Îmi plăceau întâlnirile cu pictorii, cu muzicienii, actorii, oamenii de litere", povesteşte Ciprian Buzoianu.
Ulterior, a optat pentru Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „Ion Luca Caragiale", din Bucureşti, şi chiar a ales să rămână în acest domeniu pe viaţă.

În 2010, s-a întors la prima sa dragoste: Brăila. Consideră că aşa a fost să fie deşi îl încearcă niscaiva nostalgii. „Deşi nu mă cred un nostalgic şi nici nu sunt, trebuie să spun că mă deranjează super tehnologizarea din zilele noastre. Înainte, spiritualitatea însemna 80 la sută, iar tehnologia doar 20 la sută, însă acum raporturile s-au inversat. Din nefericire, era în care trăim e una robotizată, dar sunt convins că generaţiile următoare vor reveni sub semnul spiritualităţii", mărturiseşte interlocutorul nostru.

Antecedente în presă

În ciuda aversiunii pe care o are faţă de super tehnologizare, Ciprian Buzoianu a lucrat câţiva ani în presa scrisă şi on-line. Numai că, întotdeauna, ocupaţia pe care a avut-o a împletit-o cu arta, cu teatrul.
„Am lucrat în Bucureşti în presă ca redactor, critic de film şi de teatru, dar şi în presa on-line şi în publicitate. Ba chiar, am avut propria agenţie de publicitate, dar numai pentru doi ani, asta pentru că artiştii nu ştiu să facă afaceri", mai spune Ciprian.

Şi când s-a întors în Brăila a avut de ales între presă şi teatru, numai că a ales teatrul fără şovăire, mai ales când a aflat cât de puţine publicaţii sunt în Brăila.
Acum, s-a implicat foarte mult în organizarea Festivalului „Zile şi Nopţi de Teatru", un eveniment considerat major pentru Brăila, mai ales că a avut parte de întâlniri cu mari oameni de artă ai României: Ion Lucian, cu „taclalele" lui şi chiar şi cu Cătălina Buzoianu, regizoarea care, originară din Brăila, a dus spiritul artistic în toată lumea.

Întrebări şi răspunsuri:

Copilăria, în teatru. Adolescenţa şi tinereţea, tot în teatru. De ce?
Ba chiar sunt licenţiat în teatru, sunt critic de teatru şi de film. Am crescut în teatru, consider că m-am născut pentru acest domeniu, e ceea ce-mi place.

Cum vedeţi filmul românesc de azi şi evoluţia sa?
Filmele româneşti pun accent pe situaţie, pe poveste. Tocmai de aceea, filmul românesc „Patru luni, trei săptămâni şi două zile" a câştigat marele premiu de la Cannes, pentru situaţia inedită pusă pe peliculă. Publicul vrea mesaj, iar în filmul românesc găseşte mesaj, nu doar efecte speciale şi tehnologie, ca în filmul american.

Ce-i place

„Îmi place să mă exprim, să mă exprim liber, din toate punctele de vedere: în gândire, în societate. Îmi place, de asemenea, să călătoresc, să călătoresc prin toată lumea, tot ca o formă de libertate de exprimare. Îmi plac oamenii şi situaţiile noi. Mă declar îndrăgostit de literatură şi artă".

Ce nu-i place

„Nu-mi plac aceia care se cred mai mari şi mai interesanţi decât sunt, nici aceia care joacă teatru în viaţa reală, iar nu pe scenă, care nu sunt actori, dar se dau actori. Nu-mi plac politrucii".

Profil

Născut: 1 ianuarie 1975, Brăila
Studii: Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale", Bucureşti
Ocupaţie: Secretar literar
Familie: Necăsătorit, doi copii