Brăila:Relu Adrian Caragaţă este inamicul numărul unu al ţânţarilor
0
Este pilotul care în fiecare an urcă în elicopter şi stropeşte de sus, din cer, cu substanţele menite să omoare ţânţarii. Îndrăgostit de zbor, nu ar face nici în ruptul capului altă meserie
Profil
Născut: 6 mai 1962 la Bacău
Studii:Academia Forţelor Aeriene Buzău
Ocupaţia: pilot de elicopter
Familie: căsătorit, doi copii
De mic copil i-a plăcut zborul, de când principala lui plăcere era să urmărească avioanele de hârtie lansate de el.
A profitat de taberele de pregătire militară a tineretului, unde i s-a pus pentru prima dată manşa în mână.
Abia la Academia Forţelor Aeriene a cunoscut meseria de pilot în toate valenţele ei.
„Am zburat cu tot ce se putea în acele vremuri în şcoală. Primul avion cu care am venit în contact direct a fost IAR 823. Era un aparat excelent, dar după fiecare zbor mecanicii trebuiau să îi bată la loc niturile care săreau din cauza vibraţiilor. Am tras de manşă şi pe «ţeavă», aşa cum sunt numite în argou reactoarele. Dar cel mai mult mi-au plăcut elicopterele. De aceea la elicoptere am şi rămas”, spune cu melancolie Adrian Caragaţă.
Povestiri cât pentru o viaţă de om
Când începe să povestească despre misiunile la care a participat, în jurul său se face linişte, iar toată lumea este numai urechi. Aceasta deoarece pilotul Adi Caragaţă are în spate peste 7.000 de ore de zbor şi are ce povesti.
„ Am rămas fidel elicopterului cel mai versatil din aviaţia utilitară: Kamov Ka 23. Este uşor de pilotat, pentru cine n-a pilotat altceva”, spune mai în glumă, mai în serios, pilotul brăilean.
„Este robust şi te scoate din belea. Am luat câteva căzături la propriu cu un astfel de aparat. Prima dată a fost mai greu, când am picat de la 25 de metri. După aceea m-am învăţat. Acum, când ajung la 25 de metri spun că nu mai este nicio problemă, că doar de aici am mai căzut şi nu am avut nimic. Să ne înţelegem bine, elicopterul nu pică ca un avion. Palele elicii se rotesc libere şi apare efectul de autogiraţie. Aşa că te duce sănătos la sol”, ne-a explicat plin de umor Adrian.
Pe de altă parte, recunoaşte că este un om norocos. „De căzut, aceasta însemnând că am venit de la o înălţime mai mare de 50 de metri, am căzut numai de două ori. Dar opriri ale motoarelor am avut vreo 12. În toate cazurile am pus elicopterul la sol cu minime avarii, iar mecanicii şi-au făcut mai departe treaba şi au repus aparatul în linie de zbor în cel mai scurt timp. Dar marele meu noroc este familia. Am o familie care merită orice efort, orice sacrificiu, aşa că am grijă ca mereu să ajung acasă teafăr, ca să nu provoc durere celor dragi”, spune Adrian Caragaţă.
De ce te-ai oprit la elicoptere şi nu ai ales avioanele?
R.A.C.: "Avioanele sunt prea rapide. Nu că nu mi-ar plăcea viteza, dar prea treci repede pe unde zbori. Cu elicopterul este altceva. Zbori uşor, pe deasupra oaşului, la vârful copacilor. Mai vezi şi tu lumea, te mai vede lumea, mai pui aparatul la punct fix ca să faci semn unui prieten să-ţi ţină locul la o bere... Nu?"
Ce calitate de bază trebuie să aibă un pilot de elicopter?
R.A.C. "Seriozitatea. Când urci la manşă uiţi de bancuri, uiţi de glume. Sus nu este de glumit. Ai de controlat pe trei dimensiuni de zbor o maşinărie scumpă. Trebuie să urmăreşti suprafaţa de zbor şi în acelaşi timp să fi atent la 20 de cadrane ale căror indicatori sunt în limite foarte stricte".
Ce-i place
Pescuitul şi vânătoarea. Face orice pentru o partidă de pescuit sau de vânătoare. Este singurul care le-a îmbinat perfect.
Aflat la pescuit a scos un crap din apă prea repede şi firul de nailon, cu peşte cu tot, a rămas agăţat într-un copac.
Cum avea şi arma de vânătoare la el a tras atunci în crap. A devenit deci singurul vânător de crapi cunoscut vreodată.
Ce nu-i place
Nemernicii şi politica. Pe primii, îi ignoră atunci cînd îi miroase. Politica o ignoră pentru că din cauza ei prea muţi români irosesc timp şi energie când ar putea face multe alte lucruri.
Se încarcă comentariile...
