Brăila:Gheorghe Ardeleanu- Brăileanul al cărui nume este dăltuit la Baikonur
0
Ofiţer de carieră, a avut ocazia unică de a duce renumele artileriştilor brăileni, în stepa Kazahstanului. A reprezentat România şi de aceea consideră calificativul „Excepţional” primit la toate tragerile, ca fiind meritul celor cu care a lucrat, indiferent de rang.
Născut: 2 august 1951
Studii: Post Academice
Ocupaţie: inspector asigurări
Familie: căsătorit, doi copii
Colonelul (r) Gheorghe Ardeleanu, a îmbrăcat uniforma, încă de timpuriu. A urcat scara ierarhiei militare până la gradul de colonel şi funcţia de comandant de regiment de artilerie. După pensionare, a intrat în mediul afacerilor civile, din simplul motiv că, nu avea răbdare să stea o zi întreagă acasă.
Cele mai multe şi plăcute amintiri din viaţa militară sunt legate de tragerile cu rachete, efectuate departe de casă în regiunea Baikonur din stepa Kazahstanului. „Plecam o dată pe an şi trăgeam o singură rachetă. Era suficient pentru a arăta că ne cunoaştem meseria. De altfel, românii erau recunoscuţi opentru precizia tragerilor. În fostul Tratat de la Varşovia din care făceam parte, am fost sigura ţară care an de an a primit un singur calificativ: Excepţional” ne-a declara colonelul Ardeleanu.
Bucuria unei lansări reuşite
Încă de la momentul plecării din ţară, unitatea intra într-o stare de activitate febrilă. „Urcam tehnica în vagoane. Şi timp de trei zile şi trei nopţi mergeam până la „Barajul de pe Volga”. De acolo, se trecea pe o linie specială, militară şi ajungeam la Kapustâiyar. Cap de line. Era un oraş militar, secret, unde locuiau doar militari, rachetişti. Plecam de acolo în poligon unde începea adevarat muncă. Rachetele erau alimentate cu combustibil, care avea trei componente, un oxidant deosebit de toxic un iniţiator care la fel era deosebit de periculos şi inflamabil, care pe deasupra, inhalat ducea la paralizia instantanee şi nevindecabiă şi combustibilul propriu zis. Urma verificarea sistemelor, programarea traiectoriei, şi în fine venea şi momentul lansării". Racheta la verticală, echipa pregătită şi adăpostită la 40-50 de metri de rampă, din motive de securitate desigur, se apăsa butonul şi deodată apărea o trombă de foc şi praf , iar din acest nor, se ridica drept către cer, racheta. "După un zbor balistic, la 300 de kilometri racheta de rampa de lansare atingea ţinta programată. De fiecare dată ruşii erau entuziasmaţi de precizia lansărilor românilor. Faţă de punctul de impact desemnat, abaterile au fost întotdeauna de doar câţiva metri. Un colonel din armata sovietică chiar a spus că ar fi o risipă ca acolo unde lansează românii să se monteze chiar în centrul ţintei un aparat de fotografiat. Pentru că ar fi cu siguranţă distrus de lovitură, nu de explozie” şi-a depănat amintirile fostul rachetist, Ardeleanu.
Întrebări şi răspunsuri
Consideraţi că aţi ratat ceva anume din viaţa de rachetist?
Gh. A.: O explozie! Nu am văzut niciodată cum racheta , la impact face explozie. Din două motive. Primul, încărcătura nu era una de luptă ci era un balast de exerciţiu. Al doilea, ţinta fiind la 300 de kilometri, putea fi vizibilă după un zbor de o oră şi jumătate cu elicopterul. Ruşii determinau acurateţea tragerii prin sisteme de radiolocaţie.
Care era sentimentul caracteristic al unei lansări
Gh.A.: Cu toţii, toată bateria, o simţeam ca o lansare la scară a unei nave cosmice. Simţeam lansarea. Aflaţi la 50 de metri de locul de lansare auzeam cu se deschid supapele cum pornesc turbopompele, cum se aprinde carburantul. Tremuram odată cu racheta pe primii metri de despărţirea de rampă.
Ce-i place
Îmbină excelent sedentarismul cu mişcarea. Se cufundă ore în şir în lectură, după care fidel vechii meserii ia din nou racheta, de tenis de această dată şi se duce la teren unde face câteva seturi cu prietenii.
Ce nu-i place?
Degradarea continuă a societăţii. Familia nu mai este nucleul de bază al societăţii, tinerii de azi sunt preocupaţi doar de succese efemere epuizându-se inutil în confruntări sterile cu colegii de serviciu. Şi vor ajunge la o vărstă când vor trage linia şi nu vor şti de ce au pierdut o bunătate de viaţă.
Se încarcă comentariile...
