Brăila: Mariana-Violeta Mirică, reflexoterapeutul care a îngrijit o supravieţuitoare de la Auschwitz
0
Munceşte cu mâinile, dar şi cu sufletul, pentru că a învăţat să-şi iubească semenii. În Israel, a îngrijit o supravieţuitoare de la Auschwitz.
Absolventă a Şcolii postliceale sanitare „Ana Aslan", Mariana-Violeta Mirică, reflexoterapeutul de la căminul de bătrâni, urmează cursuri de Asistenţă Socială la Universitatea „Constantin Brâncoveanu".
Femeia cu mâini dibace are o voinţă de fier. A lucrat în Israel, lângă Fâşia Gaza, sub tirul miliţiilor Hezbollah, fiind în pericol de moarte. După un an, s-a întors în România, ca să fie alături de fiica ei.
Mariana vrea să termine facultatea şi să se ocupe de cei în suferinţă tocmai pentru că, în trecut, a suferit mai mult decât semenii ei. A lucrat şi ca maseur particular, iar acum e nelipsită de la căpătâiul bătrânilor.
„Am văzut adevărate minuni, datorită muncii mele. Sunt extrem de solicitată, chiar şi pentru o vorbă bună. După Sărbători, când m-am întors la cămin, bătrânii mi-au spus că mi-au simţit lipsa", ne-a mărturisit reflexoterapeutul.
A învăţat oamenii să meargă
În urmă cu patru ani, Mariana Mirică a fost plecată cu contract de muncă în Israel. Durata contractului era de cinci ani, dar n-a rezistat decât un an.
„Am nimerit pe timpul războiului din Fâşia Gaza. Kiriat-Ono, oraşul unde lucram ca reflexoterapeut, era aproape de graniţă, fiind expus tirurilor rachetelor inamice. Zburau rachetele pe deasupra noastră, de parcă erau focuri de artificii", povesteşte brăileanca.
Mariana, al cărui străbunic a luptat la Mărăşeşti, iar bunicul ei, veteran al războiului din Răsărit, a purtat toată viaţa o schijă în picior, spune că abia atunci a înţeles prin ce au trecut înaintaşii.
„S-a întâmplat să văd, în cel mai mare spital din Orient, răniţi de pe urma bombardamentelor. Am văzut grija pentru bolnavi, dar şi aparatura pe care o au. Am avut grijă de o bătrână, Clara Rod, originară din România, supravieţuitoare de la Auschwitz. Bătrâna avea, încă, tatuajul din lagăr", ne-a spus reflexoterapeutul.
„Mă caută şi astăzi foştii pacienţi"
Mariana Mirică spune că, deşi nu are un cabinet unde să-şi desfăşoare activitatea şi nici aparatura necesară - ca să nu mai vorbim de sală de gimnastică, acum cum cer normele europene - totuşi, e fericită că poate ajuta. În week-end, merge la cursuri.
„Cândva, am pus pe picioare o bătrână care nu mai mersese de trei ani. Reuşita mi-a dat încredere, m-a motivat. Şi astăzi mă caută oamenii pe care i-am ajutat. Serviciul şi şcoala îmi ocupă, însă, tot timpul, nu mai pot face muncă la domiciliul pacientului", ne-a spus brăileanca.
Ce-i place
"Îmi place mult meseria pe care o practic. Îmi place să lucrez cu oamenii. Consider că, de departe, cel mai frumos lucru este să ajuţi şi să faci bine celor din jur. Îmi place să văd cum, datorită mâinilor mele, oameni aproape paralizaţi au fost puşi pe picioare".
Ce nu-i place
"Nu-mi plac veştile rele, mă afectează. Mă îngrozesc dramele familiale sau ceea ce se întâmplă prin unele şcoli. Nu-mi place faptul că întâmplările rele sunt atât de mediatizate. Am avut multe încercări şi am învăţat să trec peste greutăţi, însă nu suport să văd copii care suferă".
Întrebări şi răspunsuri
Vi se pare dificil să lucraţi cu persoanele vârstnice?
„Nu, pentru că mama este cam de aceeaşi vârstă cu pacienţii mei. Bătrânii pe care-i îngrijesc îmi povestesc întâmplări interesante din viaţa lor - de fapt, viaţa fiecăruia este un roman. Muncesc cu mâinile, dar şi cu sufletul, pentru că sunt familiarizată cu suferinţa."
Ce planuri de viitor aveţi?
„Să-mi termin studiile şi să aprofundez cunoştinţele necesare meseriei pe care o practic. Trebuie să vă spun că datorez foarte mult preotului Tudor Gheorghe, de la Asistenţă Socială, de la care am învăţat dragostea şi respectul pentru aproapele".
Profil
Născută: 9 martie 1959, Brăila.
Studii: Şcoala postliceală sanitară „Ana Aslan"; Universitatea „Constantin Brâncoveanu" - Asistenţă Socială.
Ocupaţie: Reflexoterapeut şi maseur
Familie: O fetiţă adoptată.
Se încarcă comentariile...
