Reportaj în exclusivitate cu deţinuţii brăileni care au jucat în filmul "câştigător", "Eu când vreau să fluier, fluier!"

Marele învingător al Galei Premiilor Gopo 2011 a fost filmul "Eu când vreau să fluier, fluier", care a primit 7 trofee, printre care şi pentru "Cel mai bun Film", "Cea mai bună Regie" - Florin Şerban, "Cea mai buna actriţă într-un rol secundar" - Clara Voda, "Cel mai bun Film de Debut" şi "Premiul Publicului".

Vedeţi mai jos povestea a doi dintre deţinuţii care au jucat în film, deţinuţi încarceraţi la Penitenciarul pentru Minori şi Tineret, de la Tichileşti- Brăila.

Găgenel Şerban Ţicu, de 21 de ani, alis Nepotul, şi Constantin Mihai Ilaşcu, de 20 de ani, din rolul Deţinutului Numărul 4, au devenit „vedete" după ce au jucat în film şi chiar s-au obrăznicit, spun cadrele închisorii. Sunt nemulţumiţi fiindcă au ratat recepţia de după premieră. Povestesc cum a rămas producătorul cu platoul de prăjituri în braţe, pe când ei erau urcaţi cu „mascaţii" în maşină cu destinaţia Jilava, via Tichileşti.

„Am ieşit în curte, când au venit supraveghetorii şi ne-au zis să stingem ţigările şi să venim cu ei. Am crezut că mergem la prăjitură şi suc. Dar, de unde?! Când se bea şampania, noi eram la puşcărie deja", ne-a povestit Ilaşcu.

„Am trăit trei zile"

„Am rămas cu pozele şi amintirile. Şi cu prietenii. Am trăit. Timp de trei zile. Eu atât am jucat. Am fost natural, am făcut ceea ce fac de obicei în puşcărie. Nu m-am chinuit deloc", povesteşte Găgenel Şerban Ţicu.

Cea mai „faină" fază a fost- adaugă Ţicu- atunci când i-a dat o palmă lui Silviu peste fund. „Şi i-am zis: De azi eşti bulangiul meu! Eu apar în multe scene din film deşi am fost doar trei zile la filmări. Ne-au pus să ne batem, să-i „primim" pe cei noi. Să facem ceea ce facem noi aici. Adică, dacă vine unul nou, haţ! Ia, arată, ce ai? Haine?! Ţigări?! Cuţite? Dacă n-are, la chiuvetă. Să spele. Uite ce adidaşi am?! ", spune Ţicu, arătându-ne „Pumele" nou-nouţe pe care le poartă.

Cert este că s-ar face actori şi mâine. Nepotul nu crede că ar avea succes decât tot după gratii. Prietenul lui, însă, Ilaşcu s-a înscris la cursuri de teatru în penitenciar şi vrea să devină actor deşi are numai şase clase.

„Am mâncat cu actorii, am stat cu ei. Ne machiau de nu ne mai cunoşteam. Din două în două zile ne tundeau. Vreau să devin actor", povesteşte Costi, iar Găgenel îl completează: „Eu aş juca şi ca mascotă".

Mai violenţi

„De când au jucat în film au fost cercetaţi pentru abateri disciplinare, au căpătat mai multă încredere în ei, au devenit violenţi", ne-a declarat Gianina Crăciun, directorul Penitenciarului. Ionel Ceamă, directorul adjunct, îşi aminteşte momentul preselecţiei: „Erau atât de mulţi care voiau să joace, încât regizorul s-a încuiat în cameră şi n-a vrut să îi vadă decât pe rând. Din 280 de deţinuţi, au fost aleşi numai ei".

„Sunt celebri, sunt buni, sunt vedete. Au reuşit să ajungă undeva departe, vreau şi eu", spune Costică Tiugă, un alt deţinut. Ionel Stoica, condamnat şi el, spune: „Îmi pare bine că au o carieră în faţă. Noi acum îi strigăm vedetele!".

„Nepotul" e „Jupân"

Intră în încăpere şi se aşează pe scaunul de pe care poate să îi vadă pe toţi. Îl întreb ce fumează şi-mi zice: „Numai Kent lung. La puşcărie numai asta se fumează. Ţigări „de bune". Treaba mea cum fac rost!". Găgenel Şerban Ţicu face 21 de ani pe 29 aprilie, e condamnat la şase ani pentru viol şi e originar din Comarnic- Prahova. Este în închisoare din martie 2008 şi ar putea să intre la comisia de liberări condiţionate în 2011.

Dacă nu-i cuminte iese în 2014. Despre fapta lui? Parcă, parcă ar vorbi, dar intervine directoarea penitenciarului, Gianina Crăciun, cu un „nu-i obligatoriu", şi îi piere cheful să spună mai mult decât că „a fost viol în grup".
Se prezintă sec: Ştirbu. E şeful camerei, „tăticul" a 12 deţinuţi. Poartă adidaşi originali Puma şi chiar dacă familia lui seamănă la indigo cu a „Nepotului", pe care l-a jucat în film, adică lipseşte cu desăvârşire din viaţa lui, Ştirbu nu suferă. „Nu m-a căutat nimeni, niciodată!", zice el.
Îl întreb dacă e cumva „Jupân"- aşa cum devenise actorul principal în film, Silviu- şi îşi dezveleşte gura goală într-un zâmbet: „Ha, ha! Acum sunt şef de cameră!". Şi întoarce capul, ca scuturat de răcoarea din încăpere, iar cercelul din urechea-i stângă, o floricică galbenă, scânteiază nefiresc.

Deşi e foarte tânăr, Găgenel a făcut multe lucruri în viaţă. „Pe când dumneavoastră învăţaţi, eu umblam cu sacul de haine de la Europa în spate. Luam parfumuri de la 38 şi le vindeam cu 500 de mii, scoteam bani. De la 13 ani sunt singur pe lume", se destăinuie Găgenel. Este elev în clasa a noua. Anul trecut a terminat cu media 9.24. Semestrul ăsta, însă, n-a fost nicio zi la şcoală. „Deh, poate mă caută vreunul să mă bată, ştiu eu...", răspunde. Iar prietenul lui, Costi, zâmbeşte complice.
Constantin Mihai Ilaşcu are 20 de ani, este originar din Oniceni- Neamţ, dar ai lui locuiesc în Fileşti- Galaţi. Îşi spune Costi, dar ceilalţi îl strigă „Ţiganul". „Pentru că sunt negru", zice şi priveşte în aer, evitând contactul vizual. În film şi-a jucat propriul rol, de Ilaşcu, dar cel mai adesea era Deţinutul numărul 4. „Eram „Săgeată". Ştiţi ce-i aia, nu?! Asta eram în film", spune el.
Remarc adidaşii „de fiţe" ai lui Ştirbu, „Puma", iar Costi priveşte în jos spre adidaşii lui, marca „Nike". Râde scurt şi ne confirmă că şi ai lui sunt originali. Îl întreb de unde îi are, dar se eschivează: „Am făcut rost de la prieteni!". Înţeleg că nu-i are nici de acasă, nici de la realizatorii filmului. „Ne dădeau haine bune, aşa-i, numai mărci, treninguri faine, toate de firmă. Dar ni le-au luat", spune Costi.

Acum, niciunul nu fluieră atunci când vrea să fluiere sau, dacă fluieră, „e ca şi cum aş fluiera în biserică". „Ei, fluier?! Nu fluier când vreau. Mai fluier io în biserică, dar...", zice Găgenel, iar Costi îl susţine din priviri. Între timp, Costi bate din degete un tact numai de el ştiut. „Deh, ce să mai fluieri...", îl completează pe Găgenel, dar nu continuă şi vorbele par să i se stingă pe buze când Găgenel îl bate pe umăr prieteneşte şi-i strigă: „Frateee!"

Băieţii joacă fotbal în curtea interioară, se împing, se şicanează, se salută tovărăşeşte, ca-n film. În jur s-adună în „ciucuri" ceilalţi deţinuţi. Să tot fie vreo 30. Sunt la regim semideschis ca şi interlocutorii noştri. „Vrem şi noi să ne filmăm!", ne strigă unul şi toţi cei din curte îl copiază în ecou: „Vreeem şi noooi!".
„Papan, un prost!"
Năzbâtia lui Papan Chilibar, deţinutul care a jucat în rolul lui Ursu, s-a liberat condiţionat şi apoi a recidivat întorcându-se la „Mititica", a ajuns şi la urechile interlocutorilor noştri. „Papan e un prost. A dat de gustul banilor. N-a ştiut să-şi vadă de treaba lui. A călcat iarăşi pe bec. Un prost", l-a judecat aspru „Nepotul". Aşa, şi Costi a intrat după gratii din nou după ce a participat la filmări.

„Da, dar eu am fost reîncarcerat în februarie 2010 pentru o faptă pe care am făcut-o înainte de filmări. M-au băgat la tâlhărie, mi-au dat şase ani şi şapte luni, deşi io trebuia să fiu judecat pentru vătămare corporală. A venit unul şi mi-a scuipat pe masă, eram într-un bar. L-am lăsat, iar când să plec m-am dus şi i-am dat doi pumni. A căzut şi, din greşeală, l-am călcat pe mână. I-am rupt mâna. N-am vrut. Bănuiesc că am fost confundat. Mai am doi verişori cu acelaşi nume aici în penitenciar", s-a scuzat Costi.

„Am nevastă ca Nicoleta Luciu"

Costi a fost arestat prima dată în 2007 pentru furt calificat şi a luat trei ani şi nouă luni de închisoare. În 2009 s-a liberat. S-a dus acasă în Galaţi, chiar şi-a găsit o fată de 17 ani, cu care vrea să se însoare. Pe 10 februarie 2010, „l-a ajuns fapta din urmă", cum se zice între deţinuţi. Acum, fata, o frumuseţe din vecini, de la Fileşti, îl caută la puşcărie.
Şi „Nepotul" are o iubită, o fată de 18 ani, de la el, de la Comarnic. N-o cheamă la penitenciar. „Mi-e ruşine. Cum să bată atâta drum şi să arunce bani?!", zice el. Nu vrea să spună cum a reuşit s-o ţină aproape, umblând mereu din puşcărie în puşcărie.
„Vă jur: am o fată-nevastă ca Nicoleta Luciu, exact aşa arată. O ştiu din copilărie. Vorbim la telefon, când îmi fac afaceri prin alte penitenciare. Aici n-o chem că-i prea departe", mai spune Găgenel.
Ada Condeescu s-a speriat
Cu actriţa care a jucat în rolul Anei, Ada Condeescu, n-au interacţionat la început. „S-a speriat de noi, fugea când ne vedea, nu voia să fie în preajma noastră. Când ne-a auzit cum vorbim, ce vorbim, s-a speriat. Că noi, ca deţinuţii, vorbeam urât", a mai povestit Ilaşcu.
Câştig
Pentru o lună de zile cât a jucat în film, Costi a câştigat 10 zile de reducere din pedeapsă şi 700 de lei. „I-am dat pe ţigări. Pe ce altceva poţi să dai banii în puşcărie?, şi-şi scoate agil inelul de inox de pe deget ascunzându-l într-un buzunar.
Găgenel a câştigat şi mai puţin. Dar nu-i pasă:„Am câştigat o zi de libertate, dar am apărut în multe secvenţe. De aia mă bucur. Şi 900 de mii, dintr-ăia vechi! N-au ajuns nici de ţigări".