Brăila: Dan Bistricean, bibliotecarul care şi-a început cariera în presa scrisă

Dan Bistricean lucrează la o carte de referinţă pentru Brăila

A lucrat câţiva ani în presa scrisă. Este originar din Suceava, iar acum este bibliotecar şi lucrează într-o echipă care peste puţin timp va scoate o carte de referinţă pentru Brăila.

Născut: 25 iunie 1975, la Suceava

Studii: Facultatea de Filozofie şi Istorie Galaţi

Ocupaţie: bibliotecar

Familie: căsătorit, un copil

A avut marele noroc să-l întâlnească pe regretatul scriitor şi publicist Corneliu Ifrim, un nume de referinţă în jurnalismul local. Acesta, intuind talentul scriitoricesc al tânărului bucovinean, i-a propus să lucreze la un cotidian din municipiu.

A intrat în colectivul redacţional, fiind dedicat paginii de cultură. A reuşit ca, în scurt timp, să se facă remarcat pentru stilul curat în care aborda subiectele. Acest stil l-a ajutat foarte mult în activitatea de acum, aceea de bibliotecar.

Deşi a lucrat pe domeniul „Cultură-Învăţământ", cele mai hazlii amintiri din presă le are din perioadele când, suplinind colegii plecaţi în concedii, lucra pe „Eveniment".

„Primul contact cu «evenimentul» a fost la Medicină Legală. Erau colegi mult mai vechi în branşă şi m-au dus să fotografiem un mort neidentificat, pentru care poliţiştii solicitau sprijinul populaţiei în ceea ce priveşte identificarea. Cum a decurs activitatea? Am rupt-o la fugă!", îşi aminteşte, cu haz, Dan Bistricean.

Tot legat de eveniment, îşi aduce aminte de un material în urma căruia autorităţile au putut impune domnia legii

„Eram cu colegii în judeţ. În Surdila Găiseanca am auzit de un individ care-şi bătea tot neamul şi pe cine mai pica pe lângă. Zi de zi. Ne-am dus la el şi individul, cu un patent în mână, se dădea la noi. Colegul meu, obişnuit cu astfel de indivizi, s-a interpus între noi. Mai mult, l-a făcut pe bătăuş să ne povestească toată viaţa lui. Individul, care se recomanda «smardoi de profesie», a vărsat sacul cu toată nădejdea şi la două zile după publicarea poveştii sale de viaţă am primit din partea poliţiştilor mesajul că datorită materialului scris de mine, a început cercetarea penală", ne-a povestit Dan.

Bucovinean pasionat de Brăila

La ora actuală, Dan Bistricean împreună cu alţi colegi din cadrul Serviciului Bibliografie a Bibliotecii Judeţene „Panait Istrati" lucrează la carte pe care toţi oamenii de cultură brăileni şi nu numai, o aşteaptă.

„Este vorba despre «Dicţionarul Scriitorilor Brăileni». Este o lucrare deosebită care necesită un volum imens de muncă. A trebuit să răscolim prin arhive pentru a descoperi nume şi lucrări de care nimeni nu a auzit vreodată. Practic este vorba de istoria literaturii şi culturii brăilene", ne-a declarat Dan.

„Nimeni până acum nu a făcut o cercetare de asemenea anvergură. Practic vom reface istoria culturii brăilene. Dar cu siguranţă este nevoie de alţi specialişti care să refacă istoria socială a Brăilei, istoria construcţiilor, istoria tehnicii şi câte şi mai câte", şi-a exprimat convingerea bucovineanul stabilit la Brăila.

Întrebări şi răspunsuri

Cum ai ajuns să fii brăilean?

D.B.: "M-am măritat! Am cunoscut-o în facultate pe cea care mi-a devenit soţie. Dar a fost suficient să ajung o singură dată în Brăila ca să-mi doresc să fiu brăilean. Cei care spun că s-au îndrăgostit la prima vedere de oraş nu mint. Are un parfum aparte, o arhitectură aparte, care, din fericire, nu a fost distrusă ca în alte locuri".

Şi cu locurile natale cum rămâne?

D.B.: "Păstrez legătura. La două săptămâni o dată plecăm, toată familia, la Suceava. Păcat că drumurile noastre nu sunt cum ar trebui. Pentru noi, un drum de 300 de kilometri este excursie şi aventură, în timp ce în vest oamenii fac zilnic naveta pe distanţa aceasta".

Ce-i place

Îi place să-şi petreacă cât mai mult timp cu familia. S-ar juca la nesfârşit cu băiatul. Este convins că într-o bună zi joaca aceasta se va termina pentru că fiul va creşte. Până atunci însă nu vrea să piardă nicio clipă de bucurie alături de fiul său. Îi plac pisicile. Atât de mult încât este convins că, într-o viaţă anterioară, a fost o „mâţă alintată".

Ce nu-i place

Nu-i place de el însuşi, atunci când este laş, atunci când este ipocrit, atunci când minte, când este leneş, când face prostii, când nu face ce trebuie. Consideră că oamenii înainte de a spune ceva despre cei din jur ar face bine să se uite în oglindă şi să recunoască sincer, faţă de ei înşişi, că nu au nimic să-şi reproşeze.