Brăila: Svetlana Potângă - Basarabeanca îndrăgostită de teatru şi de Brăila
0
Artist plastic la Teatrul “Maria Filotti”, Svetlana a muncit din greu, fiind, din 2003, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România. A ales Brăila - când putea merge în Statele Unite sau Canada -, numai pentru că iubeşte vechea arhitectură a oraşului.
Profil
Născută: 2 ianuarie 1956, Chişinău, Republica Moldova
Studii: Institutul “Ivan Feodorov” Kiev, Ucraina, specializarea grafică
Ocupaţie: Artist plastic la Teatrul “Maria Filotti” Brăila
Familie: Un copil
Fiică a unei celebre actriţe de la Teatrul de Stat din Chişinău, Svetlana Potângă a ajuns la Brăila în urmă cu 14 ani, pentru că a fost impresionată de arhitectura teatrului. Excelează în grafică, însă a primit un binemeritat premiu I la concursul de pictură “Portret Fănuş Neagu”, desfăşurat anul trecut la Biblioteca “Panait Istrati”.
Basarabeanca repatriată în 1995 a realizat nenumărate decoruri la spectacolele Teatrului “Maria Filotti”, unde este angajată ca artist plastic.
“Am vrut să plec în America sau Canada, însă nu am făcut-o. Nu aveam cum să las copilul, aşa că am venit la Brăila, împreună cu el şi cu mama, în 1995. Am ales Brăila pentru că mi-a plăcut teatrul, arhitectura lui, dar şi faptul că oraşul este aşezat lângă Dunăre”, ne-a mărturisit pictoriţa.
Svetlana Potângă iubeşte aerul proaspăt, peisajele din care să nu lipsească apa. Oriunde a trăit, a fost aproape de apă. La Odessa, s-a aflat lângă Marea Neagră, la Kiev, pe malul Niprului, iar la Brăila, lângă Dunăre.
“Nu-mi pot permite un atelier de pictură”
Fiică a actriţei Pelaghia Potângă, din Chişinău, Svetlana a crescut “în umbra teatrului”. A absolvit Şcoala de Arte Plastice din Bălţi, Liceul de Arte Plastice din Odessa şi Institutul Poligrafic “Ivan Feodorov” din Kiev, specializarea grafică.
A fost pictor la Teatrul Academic Rus din Kiev, grafician, pictor sau scenograf alte instituţii teatrale: Teatrul Folcloric “Ion Creangă” şi Teatrul “Mihai Eminescu” Chişinău, Teatrul “Satiricus”. Talentul Svetlanei Potângă avea să fie cunoscut de către brăileni abia în anul 1995.
“Am avut trei expoziţii personale de grafică şi pictură şi peste 15 de grup. De asemenea, am realizat decorurile şi scenografia pentru piesele “Soldăţelul de plumb”, “Cu uşile închise”, “Puricele în ureche” şi “Edith Piaf”, ne-a spus basarabeanca.
“Timp de şapte ani, am fost muncitor necalificat la “Maria Filotti”, pentru că studiile mi-au fost echivalate abia în 1999. Mi-a fost foarte greu să învăţ limba română literară, mai ales că am venit direct din Ucraina, de la Kiev, unde se vorbea numai ruseşte”, a mai spus graficiana.
Când au venit la Brăila, fiul Svetlanei avea şase ani. Acum este student la Universitatea “Brâncoveanu”. Din păcate, pictoriţa nu poate picta acasă, pentru că locuieşte împreună cu mama şi băiatul în două camere.
“Nu-mi pot permite un atelier de pictură al meu, nu aş avea bani pentru chirie. Aşa că rămân peste program, în atelierul de la teatru. De aici, de la etajul doi, văd foarte bine Centrul Vechi, precum şi părculeţul”, ne-a spus pictoriţa.
Ce-i place
"Îmi place simplitatea, dar şi bunul simţ, măsura. Îmi plac pavajele vechi, arhitectura veche, filmele vechi. Urmăresc cu plăcere filmele cu detectivi şi pe cele istorice. Ador oraşele vechi, liniştite. Cel mai mult îmi place să urmăresc meciurile de snooker, pe Eurosport. Mă relaxează, mă linişteşte, am chiar şi câţiva jucători de snooker preferaţi".
Ce nu-i place
"Nu-mi place că, de 14 ani de când sunt în Brăila, nu s-a schimbat mai nimic, în ce priveşte ruperea de comunism. Parcă trăiesc în trecut. Nu-mi plac clădirile realizate fără gust sau care nu se încadrează în ambient. De exemplu, nu-mi place clădirea Hotelului Traian, care parcă nu e de acolo. Nu se încadrează deloc în peisaj, în specificul Brăilei. Mai degrabă trebuia construită pe celălalt mal al Dunării, sau la periferie".
Întrebări şi răspunsuri
Cum vă văd ceilalţi colegi de breaslă, artişti plastici consacraţi?
"Nu sunt considerată o rivală, mă înţeleg foarte bine cu ei. De altfel, nici nu aş putea să mă amestec în stilul vreunui coleg de-al meu, fie că este vorba de Mosorescu, Boer-Dondoş sau Hugo Mărăcineanu. Eu am terminat grafica, alt coleg scenografia, altul sculptura, tapiseria sau arta monumentală. Fiecare excelează în domeniul preferat".
Cum aţi fost primită la Brăila, în urmă cu 14 ani, basarabeancă fiind?
"Când am venit în Brăila, în anul 1995, am fost angajată ca muncitor necalificat, la teatru, pentru că nu mi s-au recunoscut studiile. A fost o perioadă grea, pentru că, timp de şapte ani, am fost muncitor necalificat. Mai apoi, am lucrat zece luni fără carte de muncă. Nici nu ştiam bine limba română, de fapt nici acum nu mă descurc. Era ca şi cum ai aduce un locuitor din Africa şi l-ai pune să vorbească româneşte".
Se încarcă comentariile...
