Satul care ar fi fost „capitala“ secretă a Moldovei acum 200 de ani. O altă legendă locală: aici ar fi fost şi capitala ţării, timp de 24 de ore, în Primul Război Mondial

Unul dintre conacele rămase în picioare FOTO Cosmin Zamfirache

Localnicii din Mihăileni, un cătun din judeţul Botoşani, în nordul extrem al României, se mândresc cu faptul că satul în care locuiesc a fost pentru două săptămâni capitala Moldovei şi, pentru 24 de ore, capitala întregului Regat. Istoricii îi contrazic. Totuşi, vechile documente scot la iveală o istorie secretă a unei localităţi aparent nesemnificative pe harta României.

Satul Mihăileni se află la 52 de kilometri de municipiul Botoşani, exact la graniţa cu judeţul Suceava de care îl desparte doar un podeţ peste o rămăşiţă sufocată de gunoaie a unui falnic pârâu. Mihăileniul este astăzi cătunul tipic din nordul României rurale. Sărăcăcios, dar care încearcă să ”muşte” din civilizaţie. 

Cu o populaţie îmbătrânită ca peste tot în satele Botoşaniului, cu case joase din chirpici şi banalele magazine şi crâşme săteşti, nu pare un oraş semnificativ şi nici o localitate care să fi jucat măcar un rol secundar pe scena istoriei. După o simplă plimbare pe uliţele Mihăileniului, printre casele de chirpici, printre crâşme şi livezi, se văd ruinele ilustre ale unui trecut secret. 

Rămăşiţe de case boiereşti, cu însemne heraldice, o biserică domnească şi un conac semeţ, toate sunt mărturiile care-i ajută pe sătenii vârstnici să devină credibili când deapănă bucuroşi şi melancolici, poveşti despre târguri domneşti, domnitori pribegi, regi, tezaure şi prinţese. Mărturiile lor îngroapă uliţele noroioase şi casele din chirpici şi ridică o lumea misterioasă şi secretă îngropată în pământul pe care-l călca Enescu în anii copilăriei sale, fugind după lăutarii târgului, pentru încă o lecţie.

Mihăileniul, vechiul şi bogatul târg domnesc

”Mihăileniul nu a fost sat. A fost oraş. Mai mult, a fost târg domnesc, preferatul domnitorului Mihail Sturdza. Era bogat. Ce mai, oraş de graniţă pe unde treceau toate bogăţiile”, spune Petru Bozeac, un localnic vârstnic din Mihăileni. Întrebat despre istoria târgului, nu ezită şi începe să schiţeze rapid în cuvinte, cu gesturi largi, întreaga măreţia trecută a Mihăileniului. Săteanul începe prin a preciza, susţinut de viceprimarul venit şi el să ofere explicaţii, că Mihăileniul a fost oraş din 1792 până în 1945, când şi-a pierdut statul în anii comunismului.

 Ultimele urme ale dughenelor evreieşti FOTO Cosmin Zamfirache

O monografie a oraşului Mihăileni din 1932, redactată de DN Puiu şi d Gr. Constantinescu, arată că târgul a fost înfiinţat pentru o mână de negustori evrei, la graniţa cu Imperiul Habsburgic, la sfârşitul secolului al XVIII-lea. În aceea perioadă, Bucovina a fost alipită de austrieci, în 1774, iar vechiul târg fiind vecin cu Suceava s-a trezit oraş de graniţă. A fost înfiinţat mai precis în 1792 şi se numea ”Târgul Nou”.

”Cu mila lui Dumnezeu, Noi Alexandru Vodă Constantin Moruzi, voievod domnul Ţării Moldovei, facem ştirea că această cart, că după jalba, ce au dat-o către Domnia Me o seamă de jidovi de peste hotare, ca alte părţi străine, ce au venit în partea Moldovei, rugându-se ca să aibă voie să facă târg  la ţinutul Suceveii, pe moşia Vlădeni a duminsale Costachi Mariş”, arăta domnul Moldovei, Constantin Moruzi.

 Mihail Sturdza, domnul Moldovei FOTO istoria.md

Fiind oraş de graniţă, tranzitat de numeroase mărfuri, structura etnică a Mihăileniului s-a diversificat. Evreii aveau afacerile şi dughenele lor, austriecii şi-au făcut şi ei loc, dar şi neguţătorii, meşteşugarii şi funcţionarii moldovenii. În doar două decenii, „Târgul Nou“ era un oraş prosper şi frumos, controlat de boieri Mariş şi Balş. Importanţa lui creşte şi este cumpărat de familia Sturdza. Mai precis în 1830 moşiie din zonă sunt luate de Mihail Sturdza, cel care în 1834 ajunge domn al Moldovei. 

”Târgul s-a numit Mihăileni din 1834, de când Sturdza ajunge domn. Aici avea conacu lui. Îi plăcea mult că era un târg de toate culorile şi doamna lui avea mărfuri de primă mână în special din Austria. Era foarte mulţumit de târgul ăsta şi a făcut aici de toate şi biserică şi şcoală şi cazarmă”, spune Bozeac. Documentele întăresc spusele săteanului. ”Târgul Nou” capătă numele de Mihăileni din 1835 în mod oficial, iar din 1838 Mihail Sturdza ridică aici o biserică domnească păstrată şi astăzi. Totodată organizează posturile de grăniceri, face o frumoasă cazarmă şi bineînţeles, cu sprijinul evreilor din zonă, amenjează şi o şcoală. Domnul îşi iubeşte atât de mult oraşul, arată monografia din 1932, că-l ridică la rangul de târg domnesc şi îl pune capitală a judeţului de atunci Dorohoi, cu o populaţie de peste 3000 de locuitori. 

Oraşul boierilor şi concertele lui Enescu

Mihăileniul s-a dezvoltat exponenţial. Comerţul, dar şi privilegiile domneşti, îl transformaseră într-un dintre cele mai importante oraşe ale Moldovei. Era regina comerţului de la graniţă. Boierii începeau să-şi dorească tumultul multientic, dar şi liniştitor de la graniţa cu Austria. ”Boierii au început a-şi zidi case în Mihăileni, preferând viaţa din micul târg de graniţă decât celei de la conacul de pe moşie”, se arată în monografia din perioada interbelică. De altfel sătenii în vârstă spun că au auzit de la moşii lor că era şi de înţeles de ce se mutau aici boierii. Era un adevărat „focar“ de civilizaţie pentru graniţa de nord a Moldovei. 

Clădirea în care a funcţionat şcoala din Mihăileni FOTO Cosmin Zamfirache

”De la străbunici ştim că era sală de bal aici, berării, cele mai bune magazine cu stofe. Erau şi tot felul de societăţi culturale, care aducea muzicieni din lume, celebri. Doamne, ce petreceri se mai trăgeau aici. Îmi spunea că la Mavrodin se dădea cele mai puternice baluri“, spune săteanul din Mihăileni. Şi într-adevăr oraşul beneficia în secolul XIX de două berării, de poliţie încă din 1835, de farmacişti din 1848 şi chiar de un spital în toată regula din 1878. Până în perioada interbelică, un austriac Sleshinger a ţinut o afaceri cu mori sistematice şi îngrăşăminte. Erau şcoli de meserii, de fete şi de băieţi încă de la finalul secolului al XIX lea dar şi o judecătorie din 1864. La început de secol XX, populaţia Mihăileniului era de 5000-6000 de locuitori.

Biserica domnească de la Mihăileni ultima rămăşiţă a oraşului de altădată FOTO mihaileni.iasi.mmb.ro

Boierii din familiile Mavrodin, Calcăntraur, Pisoschi, Holban, Malcoci şi Ciomârtan se mutaseră cu tot cu familii la Mihăileni. Importanţa oraşului, o arată şi prezenţa unui consulat austriac. În târg se mutase şi un regiment de dorobanţi, cu un căpitan şi locotenenţi. De asemenea, în Mihăileni îşi avea casa şi bunicul matern al lui George Enescu, preotul Cosmovici. Aici Enescu şi-a petrecut o bună parte din copilărie, dar mai apoi s-a întors susţinând concerte în sala de bal a garnizoanei din Mihăileni cu Yehudi Menuhhin. 

”Păi aici a învăţat să cânte. Eu aşa ştiu de la bunicul meu. A învăţat să cânte la vioară şi la pian. Aveau un pian mare aici în casa bunicului. Moşul meu îmi povestea cum mergea desculţ şi îl vedea pe Jorjâcă, nepotul popii Cosmovici, cum îi cânta bătrânului la vioară pe prispa casei. Din casă se auzea pianul. A învăţat şi de la lăutarii de aici. Aici a făcut o veme şi şcoala. Iar atunci când a crescut şi nu mai stătea aici, venea cu celebrul Yehudi Menuhin şi cântau la garnizoana militară, unde să făceau baluri”, continuă să povestească moşul Bozeac.

Mihăileniul, „capitală“ a Moldovei pentru 2 săptămâni

Una dintre poveştile preferate ale sătenilor este cea despre cum a devenit Mihăileniul capitală a Moldovei în timpul domnitorului Mihail Sturza. Oamenii spun că nu a fost mult, dar suficient cât să-i facă mândri pentru cel puţin 20 de generaţii. ”Păi Mihăileniul a fost capitala Moldovei timp de două săptămâni. Aici s-a retras domnul în urma unor plângeri ale boierilor la Iaşi. Era o jalbă mare împotriva lui la împărăţia Rusiei şi s-a retras două săptămâni pentru siguranţă aici. Şi atunci Mihăileniul a fost capitala Moldovei”, spune cu siguranţă săteanul.

 Petru Bozeac din Mihăileni FOTO Cosmin Zamfirache

Ce spun istoricii

Momentul ar fi avut loc după 18 luni de la luarea domniei, când mai mulţi boieri s-au jăluit ruşilor că se domnul dă pe bani şi ochi frumoşi prea multe ranguri boiereşti, numărul acestora triplându-se. Atunci, de teama unui complot, domnitorul s-ar fi retras la Mihăileni. Constantin Răileanu, viceprimarul comunei, spune că a auzit de la bătrâni şi el aceeaşi variantă. Istoricii botoşăneni spun că nu există totuşi documente care să ateste această numire a Mihăileniul drept capitală a Moldovei, timp de două săptămâni. Recunosc însă că a fost capitală a judeţului Dorohoi dar şi târg domnesc cu mari privilegii. ”Nu există o astfel de atestare. În orice caz, dacă domnitorul se muta o perioadă acolo, nu însemna că acel loc devine capitală. Din punct de vedere istoric nu există aşa ceva”, spune istoricul botoşănean Gheorghe Median.

Cum a ajuns Mihăileniul capitală a României timp de 24 de ore

Un alt mit sătesc care circulă la Mihăileni a fost faptul că oraşul a ajuns şi capitală a Regatului României, pentru numai 24 de ore, în timpul Primului Război Mondial. Este un alt motiv de mândrie pentru locuitorii micului sat de astăzi. ”Eu aşa am auzit, aşa am aflat. Că atunci când ţara a fost ocupată în Primul Război Mondial, regele cu administraţia s-a retras spre Moldova. Au venit spre Mihăileni şi aici au făcut cartierul general pentru 24 de ore, după care au plecat la Iaşi”, spune Bozeac.

 Rămăşiţele unei case bogate din Mihăileniul de altădată FOTO Cosmin Zamfirache

Legenda nu este confirmată de istorici, însă este atestată o prezenţă a lui Carol I la Mihăileni, imediat după preluarea tronului, trăgând la conacul moşierului Costică Bobeică pentru o noapte. Astăzi au dispărut şi spitalul şi judecătoria, balurile, boierii, conacele, evreii şi bunăstarea. Din fostul oraş domnesc nu au mai rămas decât amintirea, legendele şi melancolia unei bunăstări nemăsurate. A mai supravieţuit doar biserica domnească, casa aproape dărâmată a lui George Enescu, un conac stingher, câteva prăvălii evreieşti şi una-două case aproape dărâmate ale moşierilor.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:

Istoria celei mai vechi clădiri din Suceava, ce a supraveţuit atât regimului habsburgic cât şi a 

celui comunist

FOTO Primarii neştiuţi ai Slatinei care au ridicat oraşul din colbul istoriei