Povestea omului care a adus ştiinţa în şcolile româneşti. A fost primul doctor în fizică din România şi a fost preferatul unui laureat al Premiului Nobel
0Unul dintre cei mai prestigioşi oameni de ştiinţă români de la începutul secolului XX a fost un botoşănean. Se numea Dimitrie Negreanu şi a fost primul român doctor în fizică, dar şi primul profesor universitar care a redactat manuale ştiinţifice prin care încerca să explice pe înţelesul elevilor şi studenţilor fenomenele naturale.
La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, ştiinţele exacte erau în faza de pioneriat în România. În special în rândul populaţiei, majoritar rurală, fenomenele naturii aveau în mare parte explicaţii mitice, supranaturale. Experimentele de laborator erau puţin accesibile studenţilor, iar elevii nu avea manuale de fizică.
A fost nevoie de efortul unui om de ştiinţă român pentru a scoate lumea din zona supranaturalului, prin manuale care explicau pe cale ştiinţifică fenomele fizice întâlnite, accesibile mai ales datorită reformei lui Spiru Haret în mai toate şcolile. Se numea Dimitrie Negreanu şi în scurta sa existenţă a reuşit să revoluţioneze lumea ştiinţifică românească, punând bazele învăţământului ştiinţific în şcoli, dar mai ales în universităţi. Culmea, despre Dimitrie Negreanu se ştiu puţine lucruri, iar acest părinte al ştiinţelor bazate pe experimente a cunoscut o nedreaptă uitare.
Tânărul de la Botoşani, pasionat de experimente
Dimitrie Negreanu s-a născut la Botoşani pe data de 25 octombrie 1858. La aceea vreme Botoşaniul era un târg multi-etnic, bazat pe negoţul care se făcea pe drumul comercial ce lega Galaţiul de târgurile Poloniei. Părinţii lui Dimitrie erau orăşeni suficient de înstăriţi să-şi poarte copilul la şcoală. De altfel, de când a păşit pe porţile şcolii a demonstrat o aplecare aparte către ştiinţă. Era curios să afle explicaţii despre anumite fenomene care aveau loc în natură şi nu era satisfăcut de răspunsuri mistice sau ştiinţifico-fantastice. Totodată era pasionat de experimente. Încerca să vadă ce se întâmplă în diferite situaţii.
Pentru tânărul Dimitrie Negreanu totul trebuia să aibă o logică ştiinţifică. De altfel a urmat cea mai prestigioasă şcoală botoşăneană din secolul al XIX lea şi anume Liceul August Treboniu Laurian, unde termină cu rezultate foarte bune studiile primare şi secundare. După aceea este admis la Facultatea de Ştiinţe din Iaşi. Se mută mai apoi la Universitatea din Bucureşti, unde şi obţine licenţa în anul 1880. Era un tânăr pasionat de experiment, dar care nu găsea mediul ştiinţific propice de care avea nevoie în România acelor ani. Nici măcar universităţile nu posedau laboratoare destinate experimentelor ştiinţifice, la care să participe studenţii.
Erau doar cabinete unde profesorul îşi făcea experimentele şi doar uneori îi chema şi pe studenţi. Despre cercetări sistematice nici nu putea fi vorba. Mai mult decât atât, ştiinţa nu era studiată în mod corespunzător la nivelul secundar şi din lipsa unor manuale. Elevii continuau să explice fenomenele pe baza interpretărilor medievale. Tocmai de aceea Dimitrie Negreanu decide să părăsească ţara pentru a-şi continua studiile. Va căuta momentul prielnic fiindcă condiţia materială a familiei sale nu putea face faţă unor cheltuieli în străinătate.
Primul doctor în fizică din România
Imediat după ce termină facultatea, Dimitrie Negreanu dă concurs la Liceul Naţional din Iaşi. Trece cu brio de concurs şi este numit profesor titular de ştiinţe fizico-chimice. După un an petrecut la catedră profită de organizarea unui concurs pentru o bursă de studii doctorale la Paris. Fiind un adevărat talent în domeniul ştiinţelor, Dimitrie Negreanu câştigă aceste concurs şi primeşte o bursă din partea statului la Universitatea de la Sorbona. Aici se înscrie la doctorat la renumitul profesor G. Lippman, un entuziast al cercetării experimentale. Era un adevărat rai pentru Dimitrie Negreanu. Studiază cu nesaţ, devenind unul dintre preferaţii profesorului Lippman.
De altfel Lippman era un laureat al premiului Nobel, un adevărat specialist în domeniul electricităţii. Negreanu se va apleca la rândul său asupra cercetării electricităţii şi va susţine în 1889 teza de doctorat cu tema ”Eterificarea şi conductibilitate electrică.” Aici, în Franţa, va vedea ce importanţă au lucrările de laborator, dar şi promovarea ştiinţei în programa şcolară. Dimitrie Negreanu era primul român doctor în fizică şi un om care se va întoarce la el în ţară cu dorinţa de a revoluţiona.
Profesorul care aduce experimentul în faţa studenţilor
Imediat ce s-a întors în ţară, ajunge profesor la Catedra de electricitate de la Universitatea din Bucureşti. Imediat organizează laboratoare pentru lucrări practice şi experimente dedicate studenţilor. Erau primele laboratoare de fizică din România acelor vremuri. A fost primul profesor care le-a predat constant studenţilor şi prin lucrări practice, care-i ajutau să înţeleagă mai bine fenomenele. Propriu-zis era un laborator de căldură şi electricitate pentru studenţi. Pe lângă amenajarea laboratorului, a scris şi un îndrumător de lucrări practice.
Totodată, Dimitrie Negreanu şi-a continuat cercetările personale într-un mic cabinet de lângă laboratorul principal. S-a aplecat mai ales asupra puterii inductive specifice electricităţii, funcţionării maşinii electrostatice Wimshurst, a tensiunii electromotoare a elementelor galvanice, dar şi a măsurării rezistenţelor mari. A publicat numeroase lucrări ştiinţifice privind electricitate în special, ceea ce i-a adus recunoaşterea ştiinţifică internaţională.
Primele manuale de ştiinţă din şcolile româneşti
Pe lângă îndrumătoarele de lucrări practice adresate studenţilor, a realizat şi manuale de fizică pentru elevi. Tocmai pentru a le oferi explicaţiile ştiinţifice pe care şi el le căuta în aceeaşi perioadă. Au fost cele mai bune manuale de fizică de la începutul secolului XX din România şi cele care au oferit explicaţiile ştiinţifice elevilor privind lumea din jurul lor. Manualele au apărut în 1907 şi 1908 şi se referau unul la electricitate şi celălalt la gravitaţie.
Datorită contribuţiei sale deosebite, la numai 35 de ani devine membru al Academiei Române şi este ales încă din 1893 membru al Societăţii Franceze de Fizică şi membru al Societăţii Internaţionale de Electricitate din Paris. Dimitrie Negreanu a murit la numai 49 de ani.
”Societatea română de Ştiinţe din Bucureşti a fost greu lovită prin moartea unuia dintre cei mai vechi şi mai de seamă membri ai ei, regretatul profesor Dimitrie Negreanu, care în urma unei îndelungate suferinţe s-a stins din viaţă în Bucureşti, în ziua de 30 aprilie, orele 5 a.m.”, se arăta în Buletinul Societăţii de Ştiinţe Bucureşti.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
Se încarcă comentariile...
