Ce ritualuri macabre aveau loc odinioară pe teritoriul României. Copii ucişi, cranii fierte, oase smulse şi creieri mâncaţi
0
În cadrul vechilor civilizaţii de pe teritoriul de astăzi al României, sunt consemnate de către cercetările arheologice numeroase cazuri de sacrificii umane, unele dintre ele deosebit de brutale. Totodată, sunt bănuite şi cazuri de canibalism ritualic.
Sacrificiile ritualice sau chiar actele de canibalism ritualic par să fi fost o practică obişnuită a vechilor civilizaţii. Descoperirile arheologice de pe teritoriul României au evidenţiat astfel de practici acum aproape 7000 de ani. Mai precis în cadrul civilizaţiilor neolitice de agricultori şi păstori îmbunarea spiritelor, a zeilor sau conexiunea cu strămoşii se putea realiza prin sacrificii umane, animale dar şi prin canibalism ritualic.
Fie că era vorba de copii, femei-magician sau pur şi simplu inamici, sacrificiile erau executate diferit în funcţie de zonă dar şi de influenţele primite de la civilizaţiile încojurătoare. Ceea ce astăzi pare dezgustător şi de neimaginat, pentru triburile de agricultori ale vechilor civilizaţii danubiene, era parte a spiritualităţii şi a legăturii lor cu zeii sau strămoşii.
Zeităţile agrare trebuiau mulţumite cu sânge
Acum aproape 7000 de ani pe teritoriul de astăzi al României prin migraţii succesive din zona sudică egeeană şi balcanică în special s-au format civilizaţii agrare. Membrii acestora erau parte a revoluţiei neolitice, a oamenilor care încă foloseau unelte şi arme de piatră dar care au deprins îmblânzirea animalelor, folosirea acestora pentru obţinerea hranei, dar mai ales cultivarea plantelor. Depinzând de roadele pământului aceşti purtători ai civilizaţiei neolitice danubiene erau sedentari şi locuiau în aşezări întinse, dezvoltate sau mai puţin dezvoltate în funcţie de gradul acestora de civilizaţie. Aceşti agricultori şi păstori aveau însă zei greu de mulţumit.
În special natura capricioasă de care depindeau recoltele şi viaţa acestor oameni, cerea uneori sânge în schimbul vieţii. Sau cel puţin, aşa cred antropologii că era privită de anumite comunităţi relaţia om-natură-zeitate. Sacrificiile umane au fost identificate de diferiţi cercetători în această perioadă dominată de civilizaţiile de agricultori pe teritoriul de astăzi al României. Multe dintre acestea au fost identificate în cadrul săpăturilor arheologice. De exemplu specialistul italian Marco Merlini dar şi Gheorghe Lazarovici au identificat astfel de practici în neoliticul transilvănean. Adică acum aproximativ 6000 de ani în urmă, oamenii de pe teritoriul de astăzi al Transilvaniei ucideau ritualic alţi oameni din diferite motive. ”Privind sacrificiile umane, acest ritual era practicat în neoliticul transilvan pentru a cere protecţia forţelor supranaturale. Sunt numeroase mărturii arheologice care indică în mod concret prezenţa acestor ritualuri sângeroase.”, se arată în lucrarea ”Tărtăria and the sacred tablets”, a lui Gheorge Lazarovici, Cornelia Magda Lazarovici şi Marco Merlini.
Copii ucişi şi mutilaţi pentru a îmbuna zeii
Există exemple concrete privind aceste sacrificii ritualice, la unele fără să existe dubii sau alte interpretări. În general oamenii erau sacrificaţi în mod brutal din diverse motive. Unul dintre acestea a supravieţuit până în Evul Mediu şi mai apoi până în cărţile de limba română. Este vorba de legenda Meşterului Manole care pentru a rupe blestemul îşi îngroapă soţia gravidă în zidurile mănăstirii pe care trebuia să construiască. Specialiştii arată că de fapt erau un obicei neolitic frecvent întâlnit acum 5000-6000 de ani pe teritoriul ţării noastre. Pentru a proteja şi a oferi durabilitate clădirii construite, în special dacă era vorba de templu sau locuinţa unei căpetenii, sub fundaţie erau depus cadavrul unui om sacrificat ritualic. ”Un obicei destul de des întâlnit era uciderea unui om sub forma unui sacrificiu ”de fundaţie”, atunci când o nouă clădire de o anumită importanţă era construită”, precizau Gheorge Lazarovici, Cornelia Magda Lazarovici şi Marco Merlini în aceeaşi lucrare.
Unul dintre cele mai bune exemple este întâlnit la Parţa, într-un sit din cultura Banatului dezvoltată aproximativ între mileniile 5 şi 3 î HR. La baza mai multor clădiri au fost descoperite vase pline cu oase umane oferite drept ofrandă. ”Trei vase mici cu oase au fost descoperite în fundaţia zidului de est al casei P 8, construită alături de sanctuarul II. GH Lazarovici şi M. Merlini au mai descoperit fragmentele unei fălci la nivelul 7 a, groapa numărul 30 şi în coliba 29, dar şi rămăşiţe de oase umane în alte gropi de fundaţie.”, se arată în ”Tărtăria and the sacred tablets”.
Acelaşi ritual în care oamenii sfârşeau omorâţi şi depuşi la fundaţia templelor sau caselor importante este identificat şi în zona culturii Tiszapolgar dar şi în Moldova în cadrul culturii Cucuteni, unde la Scânteia au fost descoperite oase umane majoritatea arse. Arheologii au identificat că de obicei erau sacrificaţi bărbaţii tineri dar mai ales copii. Aceştia din urmă prin puritatea lor ar fi avut un rol important magico-religios de protecţie. Cel mai bun exemplu poate fi întâlnit la templul de la Căscioarele din Transilvania din cadrul civilizaţiei Vinca-Turdaş, acum aproximativ 4000 de ani în urmă. Mai precis la baza templului au fost găsite două schelete de copii. Cercetările arată că aceştia au fost victimele unui sacrificiu deosebit de sângeros. „Oferirea unei fiinţe atât de perfecte şi de pure cum ar fi un copil era pasul necesare în cadrul acestor civilizaţii pentru consacrarea edificiului” se arată în lucrarea menţionată anterior.
Copiii malformaţi, un sacrificiu preferat
Specialiştii arată însă că existau şi sacrificii umane deosebit de crude ce vizau persoanele malformate congenital. În special copiii. Aceştia erau priviţi ca fiind predestinaţi şi trebuiau sacrificaţi, în special tot la fundaţia caselor. Este cazul culturilor danubiene, sudice. Cel mai bun exemplu este oferit de o descoperire macabră la Hârşova, acolo unde scheletul unui copil deformat demonstrază existenţa unui sacrificiu practicat cu o cruzime aparte. ”Un copil de 5-6 ani cu o defromarţie a craniului şi a coloanei a fost înghesuit într-un coş cu mâinile şi picioarele legate şi care-l forţau să steau într-o poziţie încordată era îngropat într-o mică groapă din vârful ”tell-ului”(n.r. aşezare pe o înălţime, fortificată) de la Hârşova.”, se precizează în lucrarea ”Tărtăria and the sacred tablets”.
Descoperirea a avut loc în anul 1993 ca urmare a unei colaborări româno-franceze. Se precizează totodată că această groapă cu rămăşiţele copilului sacrificat era în interiorul fundaţiei unei clădiri de mari dimensiuni. Propriu-zis sunt numeroase ipoteze privind modul în care erau ucişi aceşti oameni, dar descoperirile arheologice oferă scenarii limitate în lipsa mărturiilor scrise. De obicei, se presupune, victimele erau decapitate sau înjunghiate în zona gâtului, pentru ca mai apoi corpul să fie dezmembrat. Victimele erau legate precum acel copil sau pur şi simplu ucise în cadrul unor ritualuri despre a căror complexitate nu se poate spune nimic.
Canibalism, capete fierte şi creier consumat
Pe lângă aceste ritualuri sângeroase există mărturii ale unor acte de canibalism, cumplite pentru lumea contemporană, dar o parte normală a spiritualităţii oamenilor de acum 5000-6000 de ani de pe teritoriul de astăzi al României. Canibalismul putea reprezenta o legătură cu strămoşii dar şi captarea puterilor adversarului ucis prin consumarea cărnii lui. Şi în acest caz, nu se ştie mai nimic despre mentalitatea şi modul de interpretare a acestor ritualuri de către oamenii acestor vechi civilizaţii. Descoperirile arheologice sunt grăitoare însă pentru atestarea existenţei lor.
De exemplu în cadrul civilizaţiei Turdaş, într-o locuinţă descoperită în apropiere de Orăştie la Dealul Pemilor fost descoperite rămăşiţe omeneşti gătite şi oase mari zdrobite pentru a fi culeasă şi consumată măduva. ”Fragmente de cranii atribuite canibalismului au fost descoperite în aşezările de la Turdaş deasemenea”, se arată în lucrarea la care a contribuit Marco Merlini. Mult mai clare sunt exemplele civilizaţiei Stoicani-Aldeni-Bolgrad, o variantă locală a civilizaţiei sau culturii Gumelniţa, în zona Deltei Dunării, a Munteniei şi zona Bugeacului. În cadrul acestei culturi a fost descoperit un craniu uman, anormal prelucrat. În urma analizelor din laboratoarele Institutului de Paleontologie Umană din Paris a fost reconstiuită o realitate cruntă a mileniilor trecute.
Era capul unei victime sacrificate ritualic, fiert şi golit de creier. „Analizele au sugerat că persoana a fost decapitată iar capul introdus într-un vas cu apă aflată în fierbere. Cu un obiect de cupru a fost scobit craniul . Creierul era se pare, lucrul dorit. ”, se precizează în ”Tărtăria and the sacred tablets”. Specialiştii francezi au precizat că este posibil să fi avut loc un ritual antropofag, în urma căruia creierul uman a fost consumat în mod ritualic. Sacrificiile ritualice au continuat pe teritoriul României şi în cadrul culturilor dacice, prin celebrele ritualuri de trimitere a tinerilor cei mai vrednici ca mesageri la Zalmoxis, aruncându-i în suliţe. Ritualul a fost descris de autori antici. Totodată sacrificiile umane în special la est de Carpaţi au fost documentate şi în perioada post-romană.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
Se încarcă comentariile...
