Botoşani: Portret/Mihai Tulbure: Un arhitect de nota zece
0
Mihai Tulbure şi-a început cariera înainte de Revoluţie. Clădirile pe care le-a proiectat în Botoşani reuşesc şi acum să atragă sute de privitori.
Mihai Tulbure, unul dintre cei mai cunoscuţi arhitecţi din Moldova, a atras atenţia tuturor prin viziunea lui în proiectarea imobilelor. Spune că a reuşit să se impună în lumea arhitecţilor doar prin muncă, după ce a reuşit să schiţeze diverse clădiri unicat de birouri sau case de locuit fermecătoare. Aşa a ajuns să-şi pună amprenta pe multe clădiri din Botoşani, ridicate atât în perioada comunismului, cât şi după Revoluţie când stilul construcţiilor s-a schimbat radical.
Ar schimba multe
în arhitectura oraşului
Prima clădire proiectată de el a fost un SMA, adică o incintă în care erau administrate activităţile agricole ale cooperativelor comunale din acele vremuri. „Nu se punea problema frumuseţii acelei clădiri, ci a utilităţii ei. Ca arhitect trebuie să te gândeşti la tot, de la aspect până la funcţionalitate. Şi am fost încântat că a ieşit cum trebuie. Era primul meu proiect şi am avut oarecare emoţii“, îşi aminteşte Mihai Tulbure.
Au urmat multe alte clădiri pe care le-a conceput pornind de la zero. Oficiul Poştal din zona Primăverii este una dintre ele. Spune că ar fi vrut să facă mai mult, dar trebuia să se încadreze într-un buget fix, pe care autorităţile comuniste îl alocaseră pentru proiect. Recunoaşte că a trebuit să facă concesii la calitatea finisajelor interioare ca să obţină o clădire care să arate bine măcar din afară. De fapt, aşa se întâmpla cu majoritatea construcţiilor din acea epocă, excepţie făcând doar cele dedicate activităţilor de partid.
Prin ochii arhitectului, Botoşaniul este un oraş frumos, în care se îmbină mai multe stiluri arhitecturale, unele de apreciat, altele de condamnat. Urbea a cunoscut o dezvoltare considerabilă în anii comunismului, de aceea multe din clădiri poartă amprenta acelor vremuri. Nu lipsesc, însă, construcţiile ridicate în secolul al XIX-lea, care, din fericire, s-au mai păstrat şi care au o frumuseţe aparte.
„S-au făcut şi multe construcţii după ureche, fără a fi consultat un specialist, fără a fi încadrate în planul urbanistic al zonei, ceea ce a dăunat mult aspectului oraşului. Dar acum nu te poţi apuca să dărâmi tot ceea ce nu arată bine“, spune bărbatul.
„Kitsch-ul îl găseşti
la orice pas, din păcate“
Specialistul mai spune că, pe lângă clădiri extrem de frumoase, în Botoşani sunt şi multe clădiri care nu fac cinste celor care le-au proiectat. Una dintre ele ar fi capela de la Spitalul de Pediatrie, care a fost adăugată ulterior faţadei spitalului. Construcţia a fost dată ca exemplu în revistele de arhitectură la rubrica: „Aşa nu!“. „Din păcate, tot mai mulţi dintre cei care au reuşit să strângă nişte bani ajung să creadă că sunt specialişti în arhitectură. Amestecă stiluri diferite, întâlnite prin ţările unde au lucrat, şi cred că au făcut o clădire originală şi modernă. Kitsch-ul îl găseşti la orice pas“, spune arhitectul.
Îşi respectă predecesorii
Are mare respect, însă, pentru arhitecţii care au lăsat municipiului adevărate comori, în forma unor clădiri de excepţie.
„Clădirea Judecătoriei, făcută de Petre Antonescu, este o piesă de marcă. Şi Teatrul „Mihai Eminescu“ e o construcţie frumoasă. Mulţi au vrut să-l revadă aşa cum arăta pe vremea cînd a fost construit. Din păcate, prin extinderea intrării s-a restrâns foarte mult circulaţia pietonală în zonă. Dar teatrul rămâne o clădire cu care botoşănenii se pot mândri“, crede Mihai Tulbure.
Mihai Tulbure s-a adaptat la cerinţele fiecărei epoci. Visează la proiecte revoluţionare, la construcţii cu forme futuriste, cu mult oţel şi sticlă, dar este convins că are de luptat cu mentalitatea celor care încă îşi mai doresc cocoşi de tablă şi turnuleţe pe casă. Marele său vis este legat de revigorarea zonei centrale, unde ar vrea să îmbine tradiţia şi modernul şi să scape de cenuşiul blocurilor „moştenite“ din perioada comunistă.
Întrebări şi răspunsuri
Care este clădirea din Botoşani cea mai apropiată de sufletul dumneavoastră?
Casa Sofian mi-ar fi plăcut să o fi proiectat eu. Este o capodoperă care, din păcate, a fost lăsată în paragină în ultima vreme.
Există clădiri proiectate de dumneavoastră în trecut pe care le priviţi acum şi aţi vrea să schimbaţi ceva la ele, dacă ar fi posibil?
De exemplu, clădirea Poştei de pe Primăverii. A fost construită în perioada comunismului, când trebuia să te încadrezi într-un buget strict. Trebuia să mai faci concesii la finisajele interioare ca să-i poţi face măcar faţada să arate cît de cît bine. S-ar fi putut mai mult.
Ce-i place
Să călătorească mult şi, dacă se poate tot timpul pe meleaguri noi. Îi place muzica bună, ascultă mult rock, o plăcere rămasă din perioada studenţiei.
Ce nu-i place
Nu suportă mizeria şi dezordinea, lipsa bunului simţ şi tot ce e de proastă calitate, inclusiv creioanele care nu se ascut bine.
Profil
Născut. 22 septembrie 1951, Fălticeni, judeţul Suceava.
Studii. Facultatea de Arhitectură din Iaşi.
Familie. Căsătorit, are două fete.
Se încarcă comentariile...
