Botoşani: Potret/Narcis Jachel:: „Viaţa de pompier e plină de sacrificii“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Botoşani: Potret/Narcis Jachel:: „Viaţa de pompier e plină de sacrificii“
Botoşani: Potret/Narcis Jachel:: „Viaţa de pompier e plină de sacrificii“

A intrat prima dată într-o unitate de pompieri când avea trei ani. Doi ani mai târziu, echipamentele de stingere a incendiilor nu mai erau un secret pentru el.

Narcis Jachel a ştiut întotdeauna că vrea să devină pompier. S-a familiarizat de mic cu maşinile care mergeau la intervenţii, cu oamenii de acolo, cu viaţa de cazarmă.


Când a crescut şi a trebuit să aleagă ce va face în viaţă nu a avut nicio ezitare. Nu i-a trecut nicio secundă prin cap să facă alte cursuri decât cele ale Academiei de Poliţie, care avea să-l pregătească pentru profesia pe care o are astăzi.


„E greu să-i dai
ordine tatălui tău“


Una dintre cele mai dificile perioade din activitatea lui a fost cea în care l-a avut pe tatăl său în subordine.
Comandant de detaşament fiind, timp de cinci ani, până părintele lui s-a pensionat, era pus în postura să-i dea ordine celui care l-a crescut şi îndrumat în viaţă.

Cel mai greu pentru un comandant este să-l aibă în subordine pe tatăl lui. Invers merge, că aşa e şi în viaţă, dar când fiul este la comandă este cea mai grea postură. Dar, ca un copil cuminte ce eram îi prezentam activităţile de acasă: vezi că mâine o să fie aia sau cealaltă. Şi el înţelegea şi mă sprijinea, tocmai ca să nu fiu pus într-o situaţie dificilă“, îşi aminteşte Narcis.


A avut şi momente dificile în activitate, când ceea ce făcea la intervenţii lăsa urme adânci în sufletul lui. S-a întâmplat cu şase ani în urmă, când şi-a scos un coleg dintr-un incendiu de la fabrica de mobilă.


A avut de ales între a-l lăsa acolo şi a-şi risca propria viaţă. Şi-a riscat-o, a ajuns şi el la spital, însă a simţit că a făcut ceea ce trebuia. „Viaţa de pompier, în spatele cortinei, e o viaţă plină de sacrificii. Atât de ordin profesional, cât şi personal. Trebuie să te abţii chiar de la micile plăceri, pe care oricine şi le permite fără probleme“, spune pompierul.


Profesia îi influenţează viaţa privată


Chiar şi la o petrecere când mergi, nu poţi să te comporţi ca ceilalţi. Dacă bei un pahar şi apoi apare o intervenţie, nu poţi să mergi la un foc mirosind a băutură“, explică botoşăneanul.


Îi mulţumeşte lui Dumnezeu că familia îl înţelege şi-l ajută să-şi facă profesiaaşa cum trebuie şi cum îi dictează conştiinţa. Cei de acasă ştiu că nu au cum să-i ceară să renunţe să-şi facă datoria, chiar dacă l-ar vrea mai mult timp alături. „În 2005, când a născut soţia, eram la inundaţii, la Rădăuţi Prut“, îşi aminteşte pompierul.


Cei dragi trebuie să facă zi de zi sacrificii şi să accepte lipsa lui Narcis Jachel din sânul familiei. „Mi-am văzut fata după două săptămâni de la naştere. Acum, de multe ori când sunt acasă şi mă joc cu ea îmi sună telefonul şi trebuie să plec la o intervenţie“, adaugă Narcis Jachel.


Câteodată mă întreabă dacă nu poate să meargă altcineva şi eu să rămân cu ea. Dar înţelege şi nu plânge când plec, chiar dacă are numai 4 ani“, povesteşte pompierul.


Fetiţa sa vrea
să-i calce pe urme


Dacă ar mai avea un băiat, i-ar plăcea să se facă preot. În schimb, este aproape sigur că fetiţa lui, care acum are numai patru anişori, îi va călca pe urme. Aceasta deoarece micuţa ştie de pe acum aproape totul despre meseria tatălui şi-l roagă să o ducă la serviciu de fiecare dată când îşi vede tatăl pe acasă ca să vadă maşinile.


Ştie multe despre fiecare maşină în parte: că aceea este de descarcerare, aceea este ATI. Le cunoaşte pe fiecare după sirenă. Dacă le aude prin oraş, ştie că-mi va suna şi mie telefonul şi va trebui să plec. Cine ştie ce-mi rezervă viitorul?“, mai spune cu zâmbetul pe buze, Narcis Jachel.

Întrebări şi răspunsuri


De ce îţi este frică în viaţă?
Mi-e frică de Dumnezeu. Şi tot timpul când plec la o intervenţie mă gândesc la El. Şi, nu o dată, am simţit prezenţa atunci când ne luptam să salvăm oameni de la nenorociri.

 Este greu să rămâi indiferent din punct de vedere emoţional când ajungi la locul unui accident, de exemplu, să nu te implici sufleteşte?

Ce-i place
Cel mai mult apreciez omenia. „Îmi place să discut cu oamenii, să-i cunosc. Mâncarea şi băutura nu mă atrag deloc“.

Ce nu-i place
Nu-i plac oamenii fără personalitate şi cei care nu au tărie de caracter. „Am un gust amar când întâlnesc astfel de persoane“, recunoaşte Narcis Jachel.

Profil
Născut. 14 octombrie 1977, Botoşani.
Studii. Liceul Economic, Academia de Poliţie „Al. I. Cuza“, Facultatea de Pompieri.
Familie. Căsătorit, are un copil    


Dacă te implici emoţional are de suferit calitatea intervenţiei. La o nenorocire trebuie să fii cu mintea limpede şi să ai sânge rece. Chiar dacă ceea ce vezi te îngrozeşte, trebuie să treci peste acel moment şi să priveşti lucrurile strict tehnic: ce trebuie să fac în secundele următoare, cum e cel mai bine să acţionez.

Botoşani



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite