Botoşani: Vacanţă la tarabe pentru câţiva bani de rechizite

Botoşani: Vacanţă la tarabe pentru câţiva bani de rechizite

Copiii muncesc cot la cot cu părinţii lor pentru a face rost de bani cu care să-şi cumpere caiete şi hăinuţe.

Silviana are doar zece anişori. A trecut în acest an în clasa a III-a la o şcoală din comuna Coşula. A venit la piaţă împreună cu părinţii şi cu fratele său mai mic pentru a vinde coarne. „Eu le-am cules din pădure, ieri, împreună cu fratele şi cu mama mea. Eu nu dau scump, 2 lei kilogramul. Astăzi am vândut cam cinci kilograme şi am făcut zece lei“, spune cu mândrie copila care abia a învăţat să socotească.

Cu banii pe care îi va câştiga îşi va cumpăra o pereche de pantofi noi. „Îmi place tare mult la şcoală. Mă înţeleg bine cu colegii mei şi doamna învăţătoare ţine la mine. Vreau să am ceva nou când începe şcoala. Şi am să-mi cumpăr o pereche de pantofi. Restul îl dau mamei să-mi cumpere caiete, pixuri şi creioane colorate“, adaugă mica comerciantă. În această vară, din vânzarea legumelor, a fructelor de pădure şi a plantelor medicinale, copila  a reuşit să strângă peste 150 de lei.

„Decât să fure mai bine  să muncească“
 La fel ca Silviana sunt mulţi alţi copii care vin din comunele din apropierea municipiului Botoşani, în Piaţa Mare, pentru a vinde ceea ce tot cu mânuţele lor au cules din păduri ori de pe câmpuri. Pentru ei vacanţa nu înseamnă decât o perioadă în care pot face bani muncind. „Îi văd  aproape zilnic. Îmi este milă de ei şi le mai dau câte un leu fără să cumpăr nimic. Nu e normal ca părinţii lor să-i lase să muncească, când ei ar trebui să se relaxeze“, crede  Tatiana Ştefan, femeie de afaceri. 

Însă nu toţi oamenii privesc la fel situaţia. „Dar de ce să nu muncească? Şi noi am fost de vârsta lor şi am crescut la ţară, unde munceam fără să primim bani. Aşa, ei învaţă cât este de importantă cartea şi decât să fure, mai bine să muncească“, susţine un botoşănean trecut de 60 de ani.

Maturi înainte de vreme

Copleşiţi de lipsurile financiare, părinţii îşi responsabilizează copiii de la o vârstă extrem de fragedă. „Mâna de ajutor“ pe care o primesc de la micuţi se transformă încet, dar sigur într-un mod de viaţă care-i face să se maturizeze mult prea devreme şi să renunţe la copilărie. „De mică am muncit la câmp şi prin gospodărie şi acum vând şi eu ce găsesc. Nu vreau ca şi ai mei copii să aibă soarta mea. Muncesc şi ei, dar merg şi la şcoală. Poate vor ajunge cândva oameni mari“, spune cu lacrimi în ochi Lăcrămioara, o femeie venită cu băieţelul său de la Copălău.