Portret / Coca Trepăduş face artă din goblenuri sub Tâmpa

Botoşăneanca stabilită la Braşov pictează, croşetează şi adoră exerciţiile de matematică, însă marea ei pasiune o reprezintă goblenurile. Pe când era doar o elevă de gimnaziu, era mereu prezentă la panoul şcolii de la Darabani şi era considerată an de an drept „desenatorul şcolii“. Picta foarte mult şi aproape orice, însă nu era singura ei preocupare. „Participam la toate concursurile de matematică şi am fost

A urmat apoi o perioadă în care a croşetat foarte mult. Rochii sau pulovere, fulare sau mănuşi, toate şi le făcea singură.
„Ajunsesem să şi vând din ele şi cei care ştiau că fac asta îmi comandau diverse lucruri croşetate. Uneori cumpăram fulare mai ieftine, le stricam şi făceam pulovere pe care le vindeam“, îşi mai aminteşte braşoveanca. Pasiunea pentru goblenuri a apărut în 1991, pe vremea când lucra la fabrică, în trei schimburi. Primul ei goblen a fost făcut pe pictură şi reprezintă un câine din rasa Doberman.

Nu i-a plăcut însă pentru că îşi dorea să lucreze după schiţă. „Lucrul pe pictură este mult prea simplu. Am început să îmi comand materiale de la Focşani, Sibiu şi Arad. Le-am molipsit şi pe colegele mele şi ajunsesem să facem întrecere între noi. Dormeam puţin cu gândul că trebuie să termin la goblenul pe care îl aveam în lucru. Asta ca să pot arăta că am făcut ceva“, mai spune râzând Coca Trepăduş. În cei 20 de ani de când face goblenuri, a pierdut numărul lucrărilor făcute de ea. Ştie doar că operele sale au ajuns în toată lumea şi sunt apreciate de oricine le vede.

„Am trimis 30 de bucăţi deodată în America. Mergea un coleg acolo şi i le-am dat să le facă şi el cadou. O parte mi le-a vândut şi am câştigat 300 de dolari pe ele“, spune braşoveanca. Alte goblenuri realizate de ea sunt în Germania sau Italia, la nepoţii stabiliţi acolo.

Goblenuri în loc de tablouri

Cu toate că pasiunea este destul de costisitoare, aceasta este prea mare pentru a se opri. Pânza, schiţele şi aţele pentru goblen costă chiar şi 100 de lei, dar femeia a găsit o soluţie ceva mai ieftină. Cumpără pânza la metru şi aţele de la mercerie. Doar schiţele le comandă şi, astfel, preţul pentru un goblen nu trece de 30 de lei. Pereţii casei sale sunt tapetaţi de goblenurile realizate chiar de ea. Cele care nu au mai încăput au ajuns pe pereţii casei de la ţară, unde stau la loc de cinste, pentru a le vedea toţi cei care îi trec pragul.

„Ştiu că nu se mai poartă, dar nu pot să renunţ la munca şi pasiunea mea. Sunt prea ataşată de ele“, recunoaşte braşoveanca. Femeia mai spune că niciodată nu s-a gândit să facă o afacere din pasiunea ei, pentru că nu se vând la adevărata lor valoare. „Durează trei sau patru luni să termin un goblen de 50/40 şi cu o imagine mai complicată. Mai bine le fac şi eu cadou cui ştiu că le apreciază“, recunoaşte Coca Trepăduş.

____________________

profil
născută. 17 iunie 1961, Darabani, Botoşani.
studii. Master în Administraţie Publică, drd. în anul I la Inginerie Mecanică.
familie. Căsătorită.

întrebări şi răspunsuri
Ce goblenuri vă sunt cele mai apropiate?
Cel mai aproape de sufletul meu este icoana cu Maica Domnului. Pe aceasta am şi sfinţit-o la biserică, unde am lăsat-o timp de o săptămână.
De ce folosiţi doar rame vechi?
M-am gândit că, în timp, au o valoare mai mare. Lemnul va fi tot timpul, dar aceste rame sunt mai rare şi mai valoroase, chiar dacă sunt scumpe şi acum. Le luam de la un atelier care s-a închis, din păcate pentru mine.
Cum v-aţi descrie pe dumneavoastră?
Eu ştiu că sunt o fire foarte directă, dreaptă şi nu pot să fiu prefăcută, chiar dacă uneori pierd cu asta. Sunt
şi spontană.

ce-i place
„Îmi place foarte mult politica. Nu-mi scapă nici o emisiune de profil. Îmi place şi să îi ajut pe cei bolnavi şi pe bătrâni. Îmi închipui că sunt părinţii mei. De asemenea, dintre mâncăruri îmi plac fructele şi carnea“.

ce nu-i place
„Nu îmi plac oamenii înstăriţi, care îi sfidează pe cei de rând. Nu îi suport nici pe cei care nu au răbdare să îndrume pe cineva care le cere un sfat. Urăsc de-a dreptul să văd omide, şerpi, şopârle, târâtoare în general. Nu îmi plac nici dezordinea şi nici mizeria“.