Portret/ Stelică Sărariu, coşarul care aduce norocul în case

Stelică Sărariu

Provine dintr-o familie cu tradiţie, pasiunea pentru această meserie fiind moştenită de la tatăl său. În 40 de ani de activitate, el a urcat pe mii de case. Era în clasa I când a curăţat primul coş din viaţa sa şi a pregătit soluţia la indicaţiile tatălui său.

Nu este imobil în oraşe sau prin satele învecinate pe care Stelică Sărariu să nu le fi controlat.

Fie că a urcat pe acoperiş pentru a curăţa coşul de fum sau „ursoaica“, locul pe unde iese fumul de la mai multe sobe odată, fie că a scos funinginea din sobe şi şeminee, Stelică Sărariu se poate lăuda că are la activ peste 40.000 de intervenţii. „Am intrat în toate casele. Şi la cei săraci, şi la cei bogaţi. Am avut ocazia să cunosc mii de oameni şi să simt că trăiesc“, se mândreşte bărbatul.

„Murdară, dar bănoasă“

A fi coşar nu e lucru simplu, susţine Stelică, mai ales când eşti nevoit să urci la patru metri înălţime şi să arunci o bilă grea de fier pe coşul plin de funingine. „După ce cobor de pe casă nici eu nu mă recunosc. Sunt negru din cap până-n picioare“, spune râzând Stelică, mai ales că soţiei sale i-a trebuit mult timp să se obişnuiască cu riscurile meseriei sale.

Stelică Sărariu este singurul coşar cu autorizaţie din Botoşani şi abia face faţă tuturor solicitărilor. Angajat al societăţii Locativa, acesta are obligaţia de a curăţa coşurile de fum şi sobele chiriaşilor primăriei. Ce e în plus, munceşte pe cont propriu. Câştigă în medie 40 de lei pentru fiecare coş curăţat şi se declară mulţumit. „Este o meserie murdară, dar bănoasă. Cât vor exista case care se încălzesc pe lemne, nu voi muri de foame. Este o meserie sigură şi nu am concurenţă“, spune botoşăneanul.

În ciuda condiţiilor grele de muncă, Stelică Sărariu se declară satisfăcut de meseria sa. Simte că ajută comunitatea şi e mândru că, datorită intervenţiilor sale a salvat mulţi botoşăneni aflaţi la un pas să moară asfixiaţi în casă.

„Unii pun pe foc orice, de la sticle de plastic până la haine. Sobele se înfundă şi pot muri oricând sufocaţi. Cu focul şi fumul nu e de joacă“, atenţionează coşarul. Singura sa nemulţumire este că, în timp, meseria lui dispare.

A încercat să înduplece conducerea Agenţiei de Ocupare a Forţei de Muncă să organizeze cursuri pentru pregătirea viitorilor coşari, dar tentativa sa a eşuat. Motivele au fost: tinerii nu vor să înveţe o asemenea meserie, iar viitorul aparţine sobelor pe gaz.

„Nici pe fiul meu nu l-am putut convinge să înveţe această meserie. Înălţimea şi mizeria îl sperie. Cu timpul cred că puţini vor mai ţipa: „Vine coşarul“. Sobele pe gaz şi centralele termice sunt mai uşor de întreţinut“, a încheiat Stelică Sărariu.

Profil

Născut: 18 mai 1963, Botoşani.
Studii: Liceul Industrial nr. 1, profil Lăcătuş Mecanic, promoţia 1980.
Familie: Căsătorit, are doi copii şi un nepoţel.

Întrebări şi răspunsuri

Când aţi urcat prima dată pe o casă?
Sunt peste 35 de ani de atunci. Tatăl meu era coşar şi m-a luat cu el pe teren să mă înveţe meserie. Am învăţat cum se pregăteşte materialul pentru curăţarea şi montarea sobelor de teracotă.

Câte coşuri aţi curăţat în tot acest timp?
Peste 40.000 de coşuri cred că am curăţat. În fiecare an primesc cel puţin 1.000 de solicitări, mai ales la casele din centrul vechi.

Care sunt satisfacţiile acestei meserii?
Una din satisfacţii este că proprietarul casei se poate culca liniştit pentru că nu este în pericol. În viaţă sunt patru lucruri importante: să nu îţi iasă fumul în casă, să nu plouă, să nu ai femeie urâtă şi să ai bani. Eu cred că le am pe toate.

Ce-i place
Lui Stelică Sărariu îi place fotbalul. Este suporter rapidist din 1972. În timpul în care nu se caţără pe case, lui Stelică Sărariu îi place să petreacă timpul alături de familie şi de nepoţelul său, de doi ani şi două luni.

Ce nu-i place
Nu-i place minciuna şi nici oamenii perverşi. Pe listă el a mai trecut nesiguranţa viitorului şi a perspectivelor pentru cei tineri, nedreptatea şi abuzurile făcute de cei care ar trebui să respecte legea.