Portret/ Robertino Zanellato: „Sunt pe jumătate botoşănean“

Ajuns în Botoşani în urmă cu 14 ani, tehnicianul din industria textilă s-a obişnuit cu oraşul şi cu viaţa de aici. Şi-a lăsat părinţii şi fraţii în Italia şi îşi creşte fiica în Moldova. 

Robertino Zane-llato s-a născut în Italia, într-o familie de mici întreprinzători în industria textilă. După terminarea şcolii profesionale, tânărul s-a angajat în firma de confecţii a părinţilor.

Afacerea familiei s-a extins, unul din fraţii săi alegând să lărgească aria de lucru a atelierului de confecţii în care lucra şi Robertino. Atunci, el se ocupa atât de organizare, cât şi de întreţinerea maşinilor folosite în fabrică, ceea ce l-a făcut să devină un bun tehnolog.

Şi-a lăsat familia şi s-a mutat în România

„Asta mi-a plăcut mie să fac. De fapt, probabil tocmai domeniul de activitate al afacerii părinţilor mei m-a făcut să aleg o şcoală tehnică. Nu am făcut o alegere proastă“, spune italianul. După aproape 15 ani de muncă în atelierele familiei, membrii acesteia au decis să renunţe la afacere. Format în domeniul confecţiilor, Robertino a căutat însă să-şi continue cariera tot în domeniul acestei inudstrii, la care se pricepea cel mai bine.

În 1993, unul din prietenii săi a decis să-şi extindă afacerile în mai multe ţări din Europa, printre care şi România. S-a gândit că Robertino ar putea să se ocupe de dezvoltarea fabricilor şi i-a propus să se mute.

„Prima dată am venit în România să cercetez piaţa. Mi-am dat seama că erau perspective şi am decis să accept provocarea. Asta însemna să îmi las în Italia proaspăta logodnică, care ulterior mi-a devenit şi soţie“, îşi aminteşte tehnicianul. După ce a început să lucreze în afacerea prietenului său, Robertino şi-a lărgit domeniul de acivitate. La Botoşani a ajuns în 1996, după ce şi-a depus CV-ul la o firmă italiană care se ocupa tot de confecţii. S-a mutat în oraş împreună cu soţia şi copilul, care avea numai un an şi jumătate. „Simţeam o responsabilitate enormă, mai ales pentru familie. Am ştiut că altceva nu am ce să fac, aşa că am mers înainte. Nu-mi pare rău acum că am făcut această alegere“, spune bărbatul.

„Trăiesc româneşte“

După aproape 15 ani de când lucrează şi îşi creşte copilul în oraşul din nord-estul României, Robertino Zanellato se simte pe jumătate botoşănean.

„La început nu a fost uşor. Este greu să-ţi laşi în urmă casa, familia, părinţii, locurile pe care le cunoşti şi să o iei de la capăt în altă ţară.  Acum trăiesc româneşte, deci sunt pe jumătate botoşănean“, spune italianul. 

Profil

Născut: 18 iunie 1958, Padova, Italia.
Studii: Şcoala Profesională cu profil tehnic din Este, Italia.
Familie: Este căsătorit şi areun copil.

Întrebări şi răspunsuri

În ce procent v-aţi putea considera botoşănean?
Cel puţin 50%. Eu în acte şi în suflet sunt italian şi nu mă pot schimba, aşa voi rămâne pentru totdeauna. În schimb, trăind aici cu familia, avem atâţia prieteni, cunoaştem atât de bine locurile, încât am început să ne simţim mai degrabă botoşăneni decât italieni. 

Aţi avea vreun regret dacă aţi pleca din oraş?
Greu de spus. Am legat aici prietenii foarte strânse de-a lungul anilor. Mai este şi fiica mea, care trăieşte aici de când avea un an, a făcut aici şi şcoala şi mai are câţiva ani până termină. Ar fi păcat să îmi rup familia de tot ceea ce a însemnat viaţa în acest loc. Fiecare dintre noi şi-a făcut un rost aici.

Ce-i place
Îi plac foarte mult maşinile sport, în special Ferrari, şi speră să-şi poată cumpăra una cât mai curând. Adoră să călătorească, să facă multe poze şi să adune amintiri de peste tot pe unde a umblat. Ţine mult la familie, la soţie şi la fiica lui, care a crescut în România, deşi este italiancă.

Ce nu-i place
Nu agreează ipocrizia şi detestă nedreptatea. Îi pare rău că mai există multă lume care trăieşte la limita sărăciei extreme în multe zone ale lumii, inclusiv în unele localităţi  din judeţul Botoşani.