Portret/ Laurenţiu Lascarache, lăutarul căruia îi place jazz-ul

S-a născut într-o familie de lăutari, dar a ales să urmeze o şcoală de muzică şi să studieze blues-ul. Saxofonistul este foarte apreciat de nemţii din Hanovra.  Laurenţiu Lascarache este printre puţinii lăutari din Botoşani cu pregătire la şcoală de profil.

Deşi s-a născut într-o familie de lăutari cu tradiţie în oraş, Laurenţiu a urmat cursurile Liceului de Artă, a studiat intens clarinetul şi saxofonul şi s-a apucat să facă jazz. „Bunicul era fierar, o meserie de bază la ţigani, dar cânta la vioară la petreceri şi nunţi, iar tatăl la acordeon. Cozmiţă, unchiul meu, se ştie că este unul dintre cei mai buni acordeonişti din ţară. De la ei am învăţat să cânt. La cinci ani ştiam secretele acordeonului şi cântam la vioară. La şcoală am descoperit că-mi place clarinetul şi saxofonul“, spune artistul.

Familia s-a împotrivit

Familia nu a privit cu ochi buni faptul că lui Laurenţiu îi place mai mult jazz-ul decât muzica lăutărească. Rudele nu înţelegeau muzica aleasă de tânărul artist. „Tatăl m-a întrebat mirat ce găsesc eu frumos în jazz. Nu înţelegea ce cânt şi mă punea să exersez muzică populară şi lăutărească. Am încercat să-l conving că mă pricep să cânt orice şi după o vreme m-a lăsat în pace. De la 14 ani am cântat cu familia la nunţi şi toată lumea era mulţumită“, spune Laurenţiu Lascarache, care a continuat să asculte şi să exerseze jazz.

După multă muncă, botoşăneanul a ajuns să fie apreciat peste hotare, unde poate câştiga bani frumoşi. „Am  plecat în Germania, unde cântam pe străzi  la saxofon. Într-o zi m-au ascultat nişte tineri care erau studenţi la Conservatorul din Hanovra. Ne-am împrietenit şi m-au ajutat să intru la un club unde se cânta jazz. Acum plec în Havovra an de an să cânt în cluburi şi baruri“, adaugă artistul, care a avut ocazia să cânte alături de interpreţi celebri de jazz. „La noi eşti înlăturat de oameni care nu ştiu să ţină un instrument în mână“, spune dezamăgit de lipsa de solidaritate dintre artişti.

O altă supărare a lui Laurenţiu Lascarache este legată de faptul că botoşănenii nu sunt interesaţi de jazz, ci vor să asculte cât mai multe manele.

„Sunt apreciaţi doar regii manelelor“

„Artiştii nu sunt apreciaţi la adevărata lor valoare. Sunt apreciaţi doar «regii manelelor». Eu dacă mă duc să cânt jazz într-un restaurant din ţară nu voi fi angajat pentru că publicul nu are cultură muzicală. Artiştii adevăraţi, fie ei şi lăutari, sunt modeşti şi nu-şi pun etichete singuri. La noi eşti înlăturat de oameni care nu ştiu să ţină un instrument în mână“, spune Laurenţiu Lascarache.

Pentru a păstra tradiţia familiei sale, artistul şi-a înscris băiatul cel mare la Liceul de Arte „Ştefan Luchian“, unde studiază pianul.

Profil

Născut: 11 martie 1971, Botoşani.
Studii: Liceul de Artă „Ştefan Luchian“ din Botoşani.
Familie: Căsătorit, are trei copii.

Întrebări şi răspunsuri

Cum împăcaţi muzica lăutărească cu jazz-ul?
Eu am talent nativ, fiind născut într-o familie de lăutrari, dar este vorba şi de foartă multă cultură muzicală. Trebuie studiu intens şi apoi poţi să faci diferenţa. Când cânţi lăutăreşte este ceva, dar pentru jazz trebuie
să ai neapărat şcoală.   

Ce gen de muzică vă place să cântaţi mai mult?
De obicei sunt nevoit să cânt ce le place clienţilor mei. Fiecare stil muzical are partea lui frumoasă. Eu găsesc ceva frumos în toate genurile. Şi rockul are părţile lui frumoase, şi muzica populară, inclusiv lăutarii au melodii frumoase. Jazz îmi place să cânt de mic, dintotdeauna m-a atras acest gen, pe care l-am studiat profund.

Ce-i place
Toată viaţa mea mi-a plăcut doar muzica. Îmi plac şi filmele bune. Cred că pot să mă laud că am vizionat toate filmele de referinţă“, mărturiseşte jazz-man-ul.

Ce nu-i place
„Nu îmi place duşmănia. Nu suport violenţa şi rasismul şi asta pentru că sunt artist, iar oamenii care au o pregătire ca a mea apreciază de regulă tot ce este frumos“, spune Laurenţiu.