Portret/ Iulian Cojocaru: „Pe scenă intru într-o altă lume“

Adolescentul este solist vocal în Orchestra „Mugurelul“ şi cântă la pian dinainte de a învăţa să citească. Acum, studiază simultan patru instrumente. Iulian Cojocaru are 16 ani şi poate fi deja considerat un nume în muzica populară.

De acest lucru se fac „vinovaţi“ părinţii lui şi profesorul Marcel Dupu. A început să cânte la pian de la vârsta de cinci ani, iar doi ani mai târziu fluierul nu mai avea secrete pentru el.

„Aveam o orgă primită de la Moş Crăciun, care mă fascina foarte tare. Mama, văzând aceasta, m-a dus la Clubul Copiilor, unde l-am întâlnit pe domnul profesor Marcel Dupu. A fost prima lui provocare de genul ăsta, adică să înveţe un copil de cinci ani să cânte la pian şi a acceptat-o, iar pentru asta îi mulţumesc foarte mult. A fost greu la început, dar cu timpul pianul a ajuns prietenul meu cel mai bun“, a povestit adolescentul.

Intrat în lumea instrumentelor, Iulian s-a îndrăgostit de clarinet, iar în 2008 s-a apucat şi de saxofon. „La vârsta de şapte ani am avut onoarea să fac parte din Orchestra „Mugurelul“, unde am început să cânt la fluier, continuând cu clarinetul. M-am integrat bine în rândul membrilor mai vechi ai orchestrei şi, fiind cel mai mic, am fost iubit de toţi“, a mai spus Iulian.

Numai premii întâi

Calităţile muzicale l-au făcut celebru pe băiat în timpul competiţiilor şi festivalurilor la care a participat. Evoluţiile sale au fost răsplătite mereu cu premii şi aplauze. „În 2004 am participat cu Daniela Condurache, Dan Doboş, Cornelia Ciobanu şi „Rapsozii Botoşanilor“ la Festivalul „Callatis“, a completat Iulian.

În colecţia de premii deţinută de artist se regăsesc premiul I la Festivalul „Moştenite din bătrâni“, ediţia XXIII, premiul I la festivalul de anul trecut „Dorule, floare de rouă“, plus premiul I şi trofeul la Concursul internaţional de interpretare vocală şi instrumentală „Ofranda sunetului“ Iaşi, secţiunea pian. De asemenea, Iulian a avut numeroase apariţii TV la emisiunile folclorice.

„Iulian este un copil foarte special, foarte talentat, ambiţios şi perseverent. A demonstrat că este special“, l-a caracterizat Marcel Dupu. Totodată, profesorul ne-a mărturisit că şi-ar dori să lase Orchestra „Mugurelul“, care este munca sa de-o viaţă, pe mâna lui Iulian deoarece este convins că nu-l va dezamăgi.

Pe viitor, adolescentul îşi doreşte să devină un artist cunoscut nu doar în ţară, ci şi peste hotare. „Aş vrea să continui cu muzica, dar în paralel să fac studii de management, pentru a prelua afacerea părinţilor mei. Pe scenă mă simt minunat, fascinat de reacţia publicului deoarece uit de toate şi intru într-o altă lume, în care sunt doar eu şi spectatorii mei“, a spus în final Iulian. Cei mai înfocaţi fani ai lui sunt bunicul şi colegii de şcoală.

Profil

Născut: 10 iunie 1993, Iasi.
Studii: Elev în clasa a X-a la Colegiul Naţional „Grigore Ghica“.
Familie: Are o soră mai mică cu doi ani.

Întrebări şi răspunsuri

Ce reprezintă publicul pentru tine?
Publicul este cel care îmi dă puterea de a-mi exprima talentul şi inspiraţia în modul cel mai corect, aprecierile fiind măsurate în aplauze.

Care este cel mai mare vis al tău?
Visul meu este acela să ajung pe marile scene ale lumii, dar pentru aceasta va trebui multă muncă şi sprijin din partea părinţilor.

Care sunt artiştii tăi preferaţi?
Un mare artist, care mi-a atras atenţia încă de mic, este Nicolae Botgros. Îl consider un „poet al viorii“, cu o sensibilitate remarcabilă, virtuozitate şi tehnică excepţionale de interpretare.

Ce-i place
În puţinul timp rămas liber, artistul îşi dezvoltă calităţile sportive. Tenisul de câmp, tenisul de masă şi fotbalul se numără printre preferatele lui. Îi mai place să îşi facă timp pentru prieteni şi familie. Dansul este o altă pasiune de-a sa.

Ce nu-i place
„Nu mi-ar plăcea să-mi văd viaţa fără muzică. Muzica e însăşi viaţa mea. Am crescut cu muzica şi nu pot să mă despart de ea, face parte din mine“, spune artistul.