Portret/ Cornelia Vizitiu îşi dedică toată viaţa cărţilor

Le-a predat limba franceză copiilor din sate, dar s-a întors la prima ei dragoste: cărţile. Acum conduce Biblioteca Judeţeană, pe care vrea s-o facă cunoscută în Europa.

Prima carte pe care a citit-o Cornelia a fost „Mărunţica“, o lectură pentru copii pe care a parcurs-o când avea numai cinci ani. A urmat „Stejarul din Borzeşti“, la care a plâns ore în şir pentru băiatul care fusese pedepsit de turci. Calea deschisă de „Mărunţica“ a continuat cu sute de romane, unele citite la cele mai neobişnuite ore şi în cele mai ciudate locuri: pe sub bancă, în timpul orelor.

Şapte ani a fost profesoară la ţară

„Am început să citesc devreme pentru că am avut o familie care m-a îndrumat spre lectură şi mi-a dat o bună educaţie în sensul muncii şi al învăţăturii. Nu m-a obligat nimeni să iau note bune sau să citesc sute de cărţi“, spune femeia.  Cornelia Vizitiu a făcut parte din formaţii de muzică şi a cântat la vioară, dar cel mai mult a atras-o studiul literaturii, al celei româneşti şi franceze. „Încă din clasa a IV-a ştiam ce vreau să fac şi de aceea, peste câţiva ani, când a venit momentul să dau la facultate, am ales filologia. Nici măcar nu m-am mai gândit la o altă variantă“, îşi aminteşte directoarea Bibliotecii Judeţene.

După terminarea facultăţii a urmat o perioadă plină de evenimente. A început să predea limba franceză la Şcoala din Tudora, unde făcea zilnic naveta. Şapte ani a învăţat copiii de acolo poeziile lui Baudelaire. „Experienţa acelei perioade a însemnat pentru mine o adevărată şcoală a vieţii. După acei ani de profesorat, nimic nu mi s-a mai părut cu adevărat greu“, recunoaşte femeia.

Ucenicia la bibliotecă a format-o ca profesionist

La Biblioteca Judeţeană a ajuns în 1986, după ce a renunţat la catedră. A început ca un adevărat ucenic, învăţând meserie de la cei care aveau deja experienţă în lucrul cu cartea. Timp de şapte ani a lucrat la Serviciul Clasificare-Catalogare, unde a început munca în întocmirea catalogului Eminescu. „Am trecut prin toate etapele şi aşa am cunoscut în detaliu toate serviciile din bibliotecă. Toate acestea mi-au folosit mai târziu şi îmi sunt utile şi acum“, spune botoşăneanca. Între timp a înfiinţat Secţia de Limbi Străine, de care se simte foarte apropiată.

Din 1997, este directorul Bibliotecii Judeţene „Mihai Eminescu“. A înfiinţat noi secţii şi le-a dezvoltat pe cele existente. A mutat o parte din colecţia personală de obiecte în sălile de lectură sau în birouri. „Sper că am reuşit să aduc Biblioteca Judeţeană la un nivel de prim rang, în acest ţinut care a dat atâtea personalităţi culturii româneşti“, spune Vizitiu.

întrebări şi răspunsuri
Intraţi în contact cu mii de cărţi. Mai aveţi timp să le citiţi pe cele nou apărute?
Desigur, asta face parte din munca mea. Este o plăcere pe care o am din copilărie, însă lecturile de acum sunt foarte selective pentru că pot avea propriul meu punct de vedere în alegerea cărţilor pe care doresc să le parcurg.
Există cărţi care nu vă plac sau pe care pur şi simplu le detestaţi?
Nu detest nicio carte, dintr-un simplu motiv: fiecare este rodul gândirii şi muncii unui om. Pot eventual să spun că nu-mi plac anumite cărţi, de exemplu cele care nu te învaţă nimic, cele goale în conţinut şi care nu exprimă o bună experienţă de viaţă.

profil
născută. 29 mai 1955, Topliţa, judeţul Harghita.
studii. Universitatea „Al. I. Cuza“ Iaşi, Facultatea de Filologie.
familie. Este căsătorită, are un copil.

ce-i place
Îi place să trăiască în armonie, nu doar în familie, ci şi la locul de muncă şi în societate. Se bucură de viaţă, colecţionează obiecte vechi, are lucrurie care reprezintă amintiri din diverse momente sau locuri la care ţine foarte mult.

ce nu-i place
Nu-i plac lipsa de profesionalism şi făţărnicia. Îi detestă pe cei care distrug natura şi pe cei care nu sunt capabili să vadă frumuseţea vieţii.