Portret/ Botoşani: Constantin Bojescu, un trubadur al vremurilor noastre

Toţi membrii lumii literare îl ştiu drept boemul Ticuţă sau poetul care se exprimă în versuri cu aceeaşi uşuriţă cu care vorbeşte.

Scrie versuri pe orice temă şi este considerat un trubadur modern. Comod de felul său, Ticuţă Bojescu a debutat în 1996 cu volumul „Kilometrul zero“.
Cartea a fost considerată de critici o publicaţie „inutilă“, pentru că poemele din cuprins erau ştiute în lumea literară cu multă vreme înainte de a fi publicate.

Nu ştie câte poeme a scris

„Ideea de a scrie poeme şi a o încredinţa tiparului înseamnă reflecţie şi responsabilitate. Odată tipărit poemul nu mai este intim. Aparatul verbal nu întotdeauna îmbracă ideile aşa cum ai vrea să-ţi intre în lacăt cheile. În faţa colii albe de hârtie te mărturiseşti, te uiţi în toate părţile şi doar tu ca autor îţi scrii cărţile“, ne mărturiseşte Constantin Bojescu. Ca şi alţi poeţi consacraţi, nu şi-a numărat niciodată versurile şi nici nu ştie câte poeme a compus. Este însă atât de exigent cu el însuşi încât face referire doar la cele care merită. După cum singur recunoaşte, opera sa nu se regăseşte nici pe un sfert în cărţile publicate.

„Poeţii nu sunt în niciun caz contabili, ca să-şi numere versurile. Pot în schimb să spun că îmi place mult poemul «Iaca» şi o să se înţeleagă de ce din prima strofă: «Mama mea când m-a făcut/ Eu la gură eram mut/ Nu puteam decât să ţip/ Aveam limba de nisip»“, a recitat poetul, adăugând că se adaptează publicului pe care îl are. „Când recit un vers de-al meu mă uit mai întâi cui mă adresez. Dacă-l vezi că-i tremură căciula de la Parkinson nu o să-i reciţi poeme filosofice cu teme din Hegel. Un poet trebuie să-şi atragă publicul, nu să-l respingă“, consideră Bojescu.

Urăşte non-valoarea

Marile nemulţumiri ale poetului sunt legate de lipsa de valoare de care dau dovadă tot mai mulţi autori tineri, precum şi de dezinteresul românilor de a cumpăra volume de versuri. „Tinerii poeţi încearcă să înlăture vechile valori. Critica literară va face mai târziu dreptate pentru că fiecare are un loc al lui, iar cărţile proaste vor ajunge în lada de gunoi a istoriei. Nu trebuie să tăiem pădurile pentru a scoate cărţi pe care nu le citeşte nimeni. Şi aşa cărţile au devenit un lux, având în vedere că sunt foarte scumpe“, este de părere Constantin Bojescu.

Laureat a nenumărate premii de poezie, cel mai mândru este că în 2007 a obţinut cu volumul „Miere amară“ locul întâi la Festivalul Internaţional de Poezie de la Sighetul Marmaţiei. Constantin Bojescu pregăteşte în acest an cel de-al patrulea volum de versuri.  „Voi merge pe Valea Vinului, în munţii Rodnei, la o cabană a Uniunii Scriitorilor unde nici măcar semnal la mobil nu o să am. Acolo nu mă va deranja nimeni şi voi putea pregăti în linişte volumul.  De regulă eu scriu în salturi, iar când încep să scriu sunt greu de oprit“, mai spune poetul. Până atunci, stă cu caietul şi pixul tot timpul la îndemână şi îşi trece mereu ideile pe hărtie.

Profil
Născut. 24 martie 1949, la Botoşani.
Studii. Liceul Teoretic  „A.T . Laurian“ Botoşani.
Familie. Este căsătorit, are doi copii.

Întrebări şi răspunsuri
Când aţi constatat că aveţi talentul de a scrie?
Pe la 24 de ani am scris primele poeme. Este o vorbă perfect adevărată şi anume că „românul s-a născut poet“. În tinereţe mă întâlneam cu colegii de generaţie şi le citeam versuri scrise de mine. Am fost încurajat, mai ales de Lucian Valea şi Dumitru Ţiganiuc, şi m-am apucat serios de scris. Am debutat în 1974 în fostul ziar „Clopotul“ cu poemul „Acela“.
De ce aţi intrat aşa târziu în Uniunea Scriitorilor?
Am făcut dosarul târziu pentru că sunt anumite condiţii. Trebuie să ai trei volume publicate. Înainte de Revoluţie era greu să intri la o editură, aşa că abia după 1989 am reuşit să-mi public primul volum, fără cenzură.

Ce-i place
„Mi-ar plăcea să am o casă pe pământ şi o curte mare. Deocamdată mă mulţumesc cu apartamentul meu de la etajul patru. Îmi place să am grijă de nepoţica mea“, spune Ticuţă Bojescu.

Ce nu-i place
„Nu-mi place că generozitatea mea este confundată cu lipsa de control a unora care sunt gata să-ţi ia totul dacă nu eşti atent“, afirmă poetul.